Ba nu, ba da!

Ce ii deosebeste? Ce transmite ea si ce transmite el, prin postura corpului, mimica, voce, comportament? De unde vin toate aceste diferente, ne-am nascut cu ele sau le-am invatat pe parcursul vietii? Sunt intrebari care ne intriga, care ne macina uneori, atunci cand iubitul sau iubita pare sa nu inteleaga ce dorim sau cand, in situatiile sociale, suntem minimalizati de cei din tabara sexului opus.
    Ba nu, ba da! este mai mult decat un simplu ghid prin labirintul stilurilor diferite de comunicare ale femeilor si barbatilor. Bazata pe studii stiintifice, dar si pe exemple din viata de zi cu zi, Ba nu, ba da! este cartea care iti spune ce sa faci: unde si cat trebuie sa schimbi, astfel incat neintelegerile dintre tine si el sau dintre tine si ea sa ajunga de domeniul trecutului. Iar relatiile armonioase sunt fundamentul implinirii in cuplu si al succesului in cariera!

    Dr. Lilian Glass are o experienta profesionala vasta, mergand de la mediul universitar pana la cel actoricesc si juridic. A consiliat numeroase personalitati, printre care Dustin Hoffman, Melanie Griffith, Will Smith. In prezent este una dintre cele mai respectate autoritati in domeniul comunicarii si al psihologiei comportamentului uman.


    Fragment din volumul "Ba nu, ba da!" de Lillian Glass:

    “CUM SA AFISAM IMAGINEA PROFESIONALA POTRIVITA

    Deseori, putem lasa o impresie gresita colegilor de serviciu. Iata cazul unei cliente in varsta de 36 de ani, inteligenta, frumoasa, bine imbracata, foarte ingrijita, bancher in domeniul investitiilor. Prin activitatea ei, a reusit sa imbunatateasca in mod constant rezultatele companiei, dar aceste succese nu se reflectau si in veniturile ei. Era in permanenta hartuita si intimidata de seful ei, care nu o respecta deloc si o trata cu condescendenta.
    Desi arata impecabil, avea o voce pitigaiata, de scolarita.
    Ori de cate ori vorbea sau facea o afirmatie, aveai impresia ca pune o intrebare. Era greu sa auzi ce spune, pentru ca vocea i se stingea la sfarsitul fiecarei fraze. I se intampla frecvent cand vorbea sa stea cu capul aplecat sau sa priveasca in sus ca un copil timid care parca asteapta sa fie certat.
    A intrat plangand in biroul meu si mi-a povestit ce a patit in ziua aceea.
    Departamentul in care lucra era pe care sa piarda un cont important, dar ea era in masura sa-l convinga pe posesorul acestui cont sa nu-l retraga. In timp ce vorbea cu acest client la telefon, seful ei a stat langa ea si a ascultat conversatia. In timpul discutiei, seful ei a scris pe un biletel. In loc sa scrie, cum era de asteptat „Bravo!" sau „Tine-o tot asa!", acesta a scris ceva ce a socat-o: „Nu-mi vine sa cred ca l-ai convins! Cum ai reusit? Te-ai culcat cu el?" Dupa ce i-a dat hartia, seful ei i-a zambit batjocoritor si s-a dus in biroul lui. A fost scandalizata. Imediat ce a incheiat conversatia, a izbucnit in plans. Era atat de furioasa pe seful ei, incat s-a invoit si s-a dus acasa suparata.
    I-am spus ca sunt de acord cu ea, ca seful s-a purtat incalificabil. I-am sugerat, insa, ca acest comportament deplasat este posibil sa fi fost „provocat" de stilul ei defectuos de comunicare. I-am dat de inteles ca este posibil ca vocea ei pitigaiata, ezitarile din vorbire, nesiguranta pe care o transmite prin limbajul corpului si faptul ca nu a contracarat mai devreme „comentariile sexiste" ale sefului sa fi avut un rol in provocarea acestui incident nefericit.”