Durerea

O poveste despre risipa si esec, cu cele mai triste si dureroase efecte ale lor, pe care le-a suportat cea mai draga fiinta, Mihaela, cea care mi-a acordat incredere totala, m-a sustinut fara obiectii, si-a pus toate sperantele in mine si am beneficiat nemeritat de admiratia ei, pentru cele mai mici reusite. A suportat alaturi de mine intemperiile vietii – si nu au fost putine – si mi-a incredintat cea mai gingasa forma de manifestare a originii noastre divine, sufletul ei, cu speranta ca voi fi in masura sa apreciez acest dar deosebit. Am reusit doar s-o dezamagesc total.
 
Este si o poveste despre cat de putin am inteles si apreciat – mult prea tarziu, cand sunt deja singur – farmecul, frumusetea, sansa si valoarea unei vieti pe acest Pamant minunat. Doamne, iti multumesc pentru ca mi-ai ingaduit aceasta sansa, chiar si pentru durerea care m-a insotit perma- nent din vina mea. Poate pentru a ma purifica si astfel sa sper ca voi ob- tine macar iertarea Ta.
 
Mi-am dorit sa fie si o dedicatie pentru toate femeile care renunta la visurile lor, isi schimba destinul platind cu multa durere, isi sacrifica viata personala si se ofera voluntar pe altarul familiei, de dragul unui semizeu de mucava. Egoist, nerecunoscator si insensibil – asa cum am fost si eu – la asteptarile fiintei minunate care-i sta alaturi si-l adora, cu increderea si speranta ca a ales corect. Povesti nestiute, poate mai triste decat cea care urmeaza, inecate in anonimatul lacrimilor, mahnirii, suferintelor.
 
Puteam intitula cartea Doar cuvinte sau Povestea noastra. Ar fi putut exprima mai corect continutul ei si pretentiile mele nepotrivite de scriitor. Cred totusi ca Durerea e titlul adecvat, pentru ca Ea m-a inspirat si m-a stimulat sa retraiesc si sa transcriu ce cai au deschis pasii mei provocand destinul.
As fi incantat si onorat daca aceia care o citesc vor intelege ce a insemnat pentru mine esecul si ce efecte a produs asupra celor mai dragi fiinte din viata mea. Inclusiv durerea pe care unii dintre ei o suporta inca nevinovati
 
Este posibil ca unele expresii, formulari, incercari de a ma exprima in versuri sa fie asemanatoare cu ce s-a mai scris. Nu am plagiat, insa se poate ca ele sa fi aparut, scoase la suprafata creierului meu – de cutremurul cumplit care a fost disparitia Mihaelei –, din straturile sedimentate ale informatiilor acumulate din sutele de carti citite in copilarie si adolescenta. Puteti sa ma considerati un epigon, dar sa ma si iertati pentru ca nu am avut posibilitatea sa verific aceste asemanari si sa renunt la acele pasaje. Sper ca povestea mea, care nu este o fictiune, sa va capteze atentia si sa fie poate chiar instructiva. - D. Claudiu