„De citiva ani, George Banu scrie pentru Dilema veche texte admirabile, in care povesteste, comenteaza, observa faptele culturale ale lumii. O face cu sensibilitate si cunoastere, cu experienta sapientiala, caci George Banu este un intelept al teatrului (daca tot se zice ca teatrul este un fel de secta, atunci trebuie sa aiba inteleptii lui!). Viziteaza, cu pas melancolic si masurat, artele vremii, de la cele canonizate la cele mai excentrice, de la cele riguros si costisitor puse la cale la cele intimplatoare, improvizate. Priveste spre politicieni sau spre artisti, spre scriitori sau spre spectatori – nimic nu-i e strain. George Banu ia pulsul spiritual al lumii si da raportul de garda, lunar, in Dilema veche, in texte care imbogatesc cititorul. Stringerea acestor texte in volum mi se pare necesara. Nu doar pentru valoarea fiecaruia dintre ele, nu doar din respect pentru public, ci si pentru ca ele impreuna alcatuiesc, ca piesele unui puzzle, o imago mundi, poate, neasteptata.” (Sever Voinescu)