Bucurestii. Lumea

Asa a fost sa fie, am umblat mult, mai ales dupa 1989; fie cu bursele de cercetare si de studiu, fie invitat sa vorbesc la felurime de scoli de arhitectura, dar nu numai (acum predau, de pilda, si la un colegiu teologic american, iar in SUA am vorbit adeseori la departamente de studii slave, unde gresit este adaugata, daca este, cultura romana, in vreme ce, la Oxford, am fost un an arondat facultatii de istorie).

Deocamdata, nu am fost mai la est de Ierusalim si de Ankara. Mai la vest de Seattle, San Francisco si Los Angeles nu am ajuns, nici mai la sud de Joal, in Senegal, iar la nord (dar, la drept vorbind, si est) – sta ca reper Moscova. In unele locuri am stat, adunat zi la zi, ani (Cincinnati, OH), sau macar luni bune (Budapesta). Calculasem, la un moment dat, ca, mai mult de trei luni, am stat in aproape douazeci de apartamente sau case, iar hotelurile nu le-am mai numarat. Nu e de mirare ca ma visez adeseori, cosmaresc, ca nu am camera la camin (am fost caminist sase lungi ani de viata), sau ca nu am unde pune capul peste noapte. Si tara mi-am vizitat-o indelung, poate nu atat de temeinic pe cat mi-as fi dorit, dar, in orice caz, orasele cu facultati de arhitectura le stiu bine, iar Brasovul si Sinaia imi sunt ca acasa.