Greutatea unui pian

Se spune ca cel mai bun lemn pentru piane s-ar fi gasit in padurile din Transilvania. Un lemn ales si taiat cu grija, prelucrat ani de zile pentru a ajunge, la capatul unui proces indelungat, o pianina Bluthner. Si cam de acelasi interval va fi nevoie pentru ca pianina sa treaca de la un fost soldat german la viitoarea pianista Katia Zeldin, schimbandu-i destinul, si apoi, mostenire bizara, la o tanara americana, mecanic intr-un atelier auto, cu viata gravitandu-i in jurul unui Bluthner la care nu va canta niciodata. Un instrument muzical devine personaj, iar placa lui de rezonanta ajunge sa absoarba, pervertind lemnul, toate dramele la care asista, cand mut, cand strabatut de muzica. Mostenirea, la fel ca memoria personala, poate sa fie o greutate de care uneori trebuie sa te lepezi pentru a merge mai departe.