Pachet Jojo Moyes

Jojo Moyes
179,50 RON 143,60 RON
Pachetul contine: 
  1. Dragoste intr-o zi ploioasa
  2. Vara in care te-am intalnit
  3. Eu, si totusi alta
  4. Ultima scrisoare de dragoste 
  5. Silver Bay
Stoc epuizat

Durata de livrare: 1-3 zile lucratoare

Cod Produs: pachet_jojo_moyes Ai nevoie de ajutor? 0733.940.772
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)
Dragoste intr-o zi ploioasa
Hong Kong, anii 1950. Joy are douazeci si unu de ani si, cand la o petrecere a expatriatilor il intalneste pe chipesul ofiter de marina Edward, ultimul lucru la care se asteapta este sa se indragosteasca. Se casatoreste in graba si pleaca in calatorie cu sotul ei, sa vada lumea. Insa descopera curand ca viata de femeie maritata nu este ceea ce pare a fi...
 
In 1980, fiica cea mica a lui Joy, Kate, fuge in mod misterios de acasa, dintr-un sat din Irlanda. Cincisprezece ani mai tarziu, fiica lui Kate, Sabine, pleaca din Londra in cautarea bunicilor pe care nu i-a cunoscut niciodata. Cand, in cele din urma, familia se reuneste, tensiunile ascunse ies la suprafata, scotand la iveala un secret intunecat care a fost ingropat adanc vreme de ani intregi... 
 
Impresionant, credibil si fermecator. - Sunday Express
Acest roman sensibil... prezinta relatia dintre mame si fiice intr-un stil deosebit de alert. - Elle
 
Fragment din cartea "Dragoste intr-o zi ploioasa" de Jojo Moyes:

"- Tu mergi mai departe, ii strigase el lui Sabine. La noi s-ar putea sa mai dureze. Te prind eu din urma.
Aparent, nu mai era ingrijorat in privinta ei, o eroare de judecata, dupa cum avea sa se dovedeasca: la vreo zece minute dupa aceea, calul ei alunecase pe o bucata de lemn, iar ea se rasturna peste capul lui.
- Esti bine? o intreba unul dintre barbatii mai tineri, care sarise imediat jos de pe cal ca sa o ajute, in timp ce altcineva ii prinsese calul. 
- Sunt bine, spuse ea, ridicandu-se din mocirla. Doar un pic innoroita.
Putin spus, dupa cum constata ea cu tristete: pantalonii ei de calarie albi aveau acum un crac maro, facand-o sa arate ca un bufon ieftin, in timp ce frumoasa jacheta bleumarin a lui Joy era acoperit in intregime de noroi.
Barbatul scoase o batista destul de murdara din buzunar si i-o oferi lui Sabine.
- Ca sa te stergi pe fata, spuse el. Ai putin noroi in jurul ochilor.
Cand ridica batista spre ochiul gresit, el incerca initial sa o corecteze, dupa care ii lua batista din mana si o sterse el. Abia atunci il observa: ochi caprui, piele deschisa la culoare, zambet larg. Tanar.
- Nu esti de-a locului, spuse el, insotind-o spre calul ei, pe care il verificasera si era bine sanatos. Nu cu accentul asta. Din Londra, nu?
- Da, raspunse ea, gandindu-se ca intrebarea fusese adresata pe un ton cam indraznet. Sunt in vizita la bunicii mei.
- Unde?
- La Kilcarrion. Intr-un sat numit Ballymalnaugh.
- Il stiu. Cine sunt batranii tai?
- Ii cheama Ballantyne.
Baiatul isi indrepta bratele spre cizma ei, ajutand-o sa urce pe cal.
- Ii cunosc, batranii englezi. Nu stiam ca au rude.
Sabine se uita spre el, zambind.
- Ah! Si tu stii care e treaba cu fiecare, nu?"
 

Vara in care te-am intalnit
In anii ’50, Merham era un orasel adormit de pe litoralul englezesc, unde nu se intampla niciodata nimic interesant. Cel putin, asa il vedeau Lottie si Celia, fetele familiei Holden, care tinea la statutul respectabil in comunitate. Dar cele doua tinere nu-si doreau decat sa plece in explorare si sa-si traiasca viata. Asa ca, atunci cand un grup de artisti nomazi se muta in casa numita Arcadia, o frumoasa cladire Art Deco aflata chiar pe malul marii, Lottie si Celia sunt tentate de stilul de viata boem al acestora. Dar intamplarile din casa au consecinte tragice si pe termen lung pentru toti cei implicati. Dupa aproape 50 de ani, Arcadia este renovata si starneste din nou resentimentele localnicilor mai in varsta. Casa se reintoarce la viata, iar secretele ingropate in ea timp de o jumatate de veac ii fac pe protagonisti sa-si puna intrebarea daca poti sa-ti lasi cu adevarat trecutul in urma.
  
 Moyes evoca elegant barierele pe care le pune trecerea timpului si farmecele uneori depasite ale statiunilor de pe litoral. - Good Housekeeping
 
 ... isi gestioneaza cu indemanare actiunea complicata, exploreaza cu stil dinamica diferita a familiilor, iar tonul grijuliu si luminos fac din acest roman o lectura incantatoare. - Publishers Weekly
Fragment din volumul "Vara in care te-am intalnit" de Jojo Moyes:
 
"Mai erau patru zile pana cand parintii lui Guy veneau sa cunoasc familia Holden, iar Lottie, constienta ca acest lucru probabil va insemna pesemne sfarsitul timpului petrecut impreuna, memora cu aviditate si pastra in amintire fiecare clipa petrecuta impreuna, ca un copil mic care facea stocuri de dulciuri. Era o sarcina problematica, pentru ca de multe ori era atat de hotarata sa retina totul in memorie, incat celor din jurul ei li se parea absenta si distrasa.
- Lottie ne-a parasit din nou, spunea Adeline.
Iar Lottie, cateva minute mai tarziu, avea sa tresara, dintr-odata constienta ca se afla in centrul atentiei.
Guy nu spuse nimic. Parea sa accepte acele parti ale caracterului ei asupra carora alti oameni simteau nevoia sa comenteze. El nu le punea sub semnul intrebarii, in orice caz, iar Lottie, care era satula pana peste cap sa-i fie pus la indoiala caracterul, ii era recunoscatoare.
Familia Bancroft trebuia sa ajunga sambata si avea sa stea la hotelul Riviera, unde isi rezervasera cea mai buna camera, cea cu terasa privata enorma cu vedere la golf. („Putin cam tipator", zise doamna Chilton, pe care o deranja intru catva ca Uplands nu fusese solicitat sa-i cazeze. „Dar, apoi, banuiesc ca sunt practic straini.") De cand Guy le facuse cunoscuta sosirea lor iminenta, doamna Holden izbucnise intr-o frenezie domestica, lasand-o pe muncita Virginia vanata de furie.
- Cred ca ar trebui sa-ti cunosc parintii, Guy. Tatal tau pare un om foarte interesant.
- El... as spune ca e oarecum un gust format in timp, zise Guy. E mai direct decat sunt obisnuiti unii britanici. Cred ca unii il considera putin american. Putin impertinent. Plus ca e cu adevarat interesat doar de afaceri. Orice altceva i se pare putin cam plictisitor.
- Si mama ta? Cum se descurca cu asa o forta a naturii?
- Rade mult de el. De fapt, cred ca e singura persoana care rade de el. Vedeti voi, el e putin exploziv, vedeti. E destul de usor sa fii... intimidat de el.
- Dar tu nu esti.
- Nu. Arunca o privire spre Lottie. Pe de alta parte, niciodata nu am facut nimic care sa-l supere. 
Nerostitul „inca" atarna in aer. Lottie il simti si fu usor infiorata de acesta.”

Eu, si totusi alta
Seria Inainte sa te cunosc, cartea a III-a

Lou Clark stie o multime de lucruri. Stie cati kilometri sunt intre noua ei casa din New York si noul ei iubit Sam din Londra. Stie ca angajatorul ei e un om bun si ca sotia lui pastreaza un secret fata de el. Ceea ce Lou nu stie este ca e pe cale sa intalneasca pe cineva care ii va da toata viata peste cap. Pentru ca Josh ii va reaminti de un barbat pe care l-a cunoscut candva, iar asta o va face sa sufere. Poate ca Lou nu va sti ce sa faca in continuare, dar indiferent ce alegere va face, asta ii va schimba cu totul viata.

O poveste emotionanta, plina de optimism.  - Sunday Mirror
O carte geniala din partea uneia dintre autoarele noastre preferate.  - Look
O poveste vesela, cu final perfect.  - Daily Express
Louisa Clark este un personaj de vis, iar acest roman va avea un succes urias, asa cum si merita. - Daily Mail
O concluzie amuzanta, profunda si optimista a trilogiei.  - Sunday Express

Jojo Moyes este autoarea bestsellerurilor Inainte sa te cunosc, Dupa ce te-am pierdut, Fata pe care ai lasat-o in urma, Ultima scrisoare de dragoste, Un barbat si o femeie, In cautarea unui destin si Silver Bay.

Fragment din roman:

"Nu sunt experta in stari depresive. Nu am inteles-o nici pe a mea, dupa moartea lui Will. Insa depresia lui Agnes mi se parea deosebit de greu de priceput. Prietenele mamei care sufereau de depresie - si care erau surprinzator de multe - pareau zdrobite de viata, luptandu-se sa razbata printr-o ceata care devenea tot mai densa, pana cand nu mai vedeau nici o bucurie, nici o perspectiva a placerii. O ceata care le impiedica sa vada drumul pe care ar fi trebuit sa mearga mai departe. Iti dadeai seama de asta privindu-le cum umblau prin oras, aduse de umeri, cu buzele stranse in acele linii subtiri ale stradaniei de a capata stapanire de sine. Era ca si cum ar fi respirat tristete prin toti porii.
Agnes era diferita. Acum era vesela si guraliva, iar in clipa urmatoare, plangea si era furioasa. Imi marturisise ca se simte izolata, judecata, fara aliati. Dar nu era chiar asa. Cu cat imi petreceam mai mult timp cu ea, cu atat mai mult constatam ca nu prea era intimidata de femeile acelea, ci ca o infuriau. Se enerva din cauza nedreptatii, tipa la domnul Gopnik, le imita cu cruzime pe la spatele lui si profera cuvinte dure la adresa primei doamne Gopnik sau a Ilariei si a sicanarilor ei. Era apriga, o flacara umana a revoltei, bombanind plina de frustrare „cipa"', „debil" ori „dziwka". (In timpul liber, cautam respectivele cuvinte pe Google, pana mi se inroseau urechile.)
Apoi, brusc, devenea cu totul altcineva - o femeie care disparea in dressing si plangea in tacere, aparand cu chipul incordat si incremenit dupa o lunga convorbire telefonica in poloneza. Tristetea i se manifesta prin dureri de cap despre care nu eram niciodata sigura daca erau reale sau nu.
Am vorbit despre asta cu Treena, in cafeneaua cu Wi-Fi gratuit pe care o gasisem in prima dimineata petrecuta la New York. Foloseam FaceTime Audio, pe care il preferam decat sa ne uitam una la alta in timp ce vorbeam - ma distragea nasul meu care parea enorm sau ceva ce facea cineva in spatele meu. De asemenea, nu voiam ca ea sa observe cat de mari erau briosele cu unt pe care le mancam.
-Poate ca e bipolara, si-a dat cu parerea Treena.
- Mda. Am cautat asta, dar nu pare sa se potriveasca. Nu are episoade maniacale, doar ca uneori este... plina de energie.
- Lou, nu cred ca depresia e un soi de chestie universal valabila, a zis sora mea. In plus, nu cumva toti americanii au ceva in neregula? Doar le place sa ia pastile cu pumnul.
- Spre deosebire de Anglia, unde mama te-ar pune sa faci o scurta plimbare placuta.
- Ca sa uiti de probleme, a chicotit sora mea.
- Ca sa-ti descretesti fruntea.
- Ca sa te imbujorezi putin. Sa ti se insenineze fata. Poftim! Cine are nevoie de medicamentele alea stupide?
De cand plecasem, ceva se intamplase cu relatia dintre mine si Treena. Ne sunam o data pe saptamana si, pentru prima data in viata noastra de adulte, incetase sa ma sacaie ori de cate ori vorbeam. Parea sincer interesata de viata mea(...)”

Ultima scrisoare de dragoste

Aflata in cautarea unui subiect inedit si emotionant, ziarista Ellie Haworth gaseste in arhiva ziarului la care lucreaza o scrisoare datand din anul 1960, scrisa de un barbat care-i cere iubitei sa-si paraseasca sotul. Astfel, Ellie se vede prinsa in hatisurile unei po¬vesti de dragoste din trecut, iar impactul asupra ei este cu atat mai puternic cu cat si ea insasi are o legatura cu un barbat insurat. In 1960, Jennifer Stirling se trezeste in spital, unde a ajuns in urma unui accident de masina. Nu-si poate aminti nimic: nici de sot, nici de prieteni, nici cine era. La inapoierea acasa, descopera o scrisoare de dragoste si incepe sa-si aminteasca de iubitul ei, pentru care fusese dispusa sa riste totul. Povestea din trecut a lui Jennifer si cea actuala a lui Ellie, ambele implicand o dragoste patimasa si interzisa, se impletesc intr-o drama de mare intensitate emotionala, in care scrisorile de dragoste readuc la viata o iubire care sfideaza timpul.

„Un roman epic, romantic, absolut sclipitor. Dupa parerea mea, romanul anului.“ Lisa Jewell
„O carte fabuloasa, emotionanta si evocatoare – perfecta pentru cei cu sufletul mereu tanar si indragostit.“ Sophie Kinsella

Fragment din cartea "Ultima scrisoare de dragoste" de Jojo Moyes:

"Nu-i fusese greu sa dea de adresa lui Stirling. Cautase in anuarul Who's Who de la redactie si la sfarsitul articolului respectiv, gasise numele ei: Jennifer Verrinder, n. 1934. Marti seara, dupa program, se dusese cu masina in Fitzrovia si parcase in scuar, cateva case mai incolo de vila alba din stuc. 

Era o vila din perioada Regentei, stil Nash, amintind de cabinetul unui medic cu clientela instarita din Harley Street. Ramase in masina, intrebandu-se ce facea ea in spatele perdelelor apretate. Si-o inchipui sezand si citind o revista sau poate privind in gol, cu gandul la momentul cand isi pierduse cumpatul intr-o camera de hotel din Franta. Pe la sase si jumatate, din casa iesi o femeie mai in varsta, infasuran-du-si haina in jurul trupului si cercetand cerul sa vada daca avea sa ploua. Femeia isi acoperi parul cu o gluga impermeabila si porni grabita in josul strazii. Perdelele fura trase de o mana nevazuta si seara inmiresmata lasa loc intunericului noptii, dar el continua sa ramana in automobilul Hillman, cu ochii pironiti asupra casei cu numarul treizeci si doi. 
Aproape atipise, cand in cele din urma usa de la intrare se deschise. Anthony se salta in capul oaselor chiar cand ea pasi afara. Era aproape ora noua. Imbracata intr-o rochie alba fara maneci, cu o mica esarfa in jurul umerilor, cobori treptele cu grija, de parca n-ar fi fost prea sigura pe picioare. In urma ei aparu Stirling, spunand ceva ce nu ajunse pana la urechile lui Anthony, iar ea incuviinta din cap. In clipa urmatoare amandoi se suira intr-o masina mare si neagra. In timp ce masina se angaja pe strada principala, Anthony rasuci cheia in contact. Iesi si el la strada principala si porni in urma celor doi, lasand sa-i desparta o singura masina."

Silver Bay
Liza McCullen incearca sa fuga de trecutul ei, dar nu izbuteste sa-l uite. Si totusi plajele pustii si comunitatea strans unita din Silver Bay ii ofera libertatea si siguranta pe care si le doreste – daca nu pentru ea insasi, macar pentru fiica sa, Hannah.
Totul pana cand Mike Dormer vine ca oaspete in hotelul matusii sale, iar linistea micii localitati este spulberata.
Englezul manierat, cu haine elegante si cu ochi tulburatori, ar putea distruge tot ceea ce Liza s-a straduit atat de mult sa protejeze: nu doar afacerea ei de familie si golful cu balenele pe care-i place sa le observe, ci si convingerea ca nu va mai iubi – ca nu merita sa mai iubeasca – niciodata.

"Dragostea nu a fost niciodata mai complicata decat in aceasta poveste fascinanta." Daily Mail
"O carte incantatoare si emotionanta... Dialogurile si pasajele descriptive compuse de Moyes sunt savuroase." Glasgow Herald D

 

Editura: LITERA

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!