Îngerul meu secret

La 16 ani, te gandesti cum sa fii fericita si esti convinsa ca ti se vor indeplini toate visurile. Te pregatesti sa intri la Royal Ballet School din Londra, cea mai prestigioasa scoala de balet din lume. Mergi cu iubitul tau pe plaja din Skegness, la invitatia lui de a gusta „cei mai buni fish and chips din lume“. Dar scenariul ia o intorsatura dramatica pentru Mia Foster Benelli, cand nevinovata plimbare pe plaja se transforma intr-un cosmar fara margini. Patrick si-a pierdut viata in fata ochilor ei, incercand sa ii salveze cainele de la inec. O moarte stupida pentru cineva care iubea atat de mult marea si se inrolase in Marina Militara Britanica la nici douazeci de ani.

Timpul s-a oprit in loc pentru Mia. A pasit prin tunelul de lumina despre care povestesc cei care si-au revenit din moarte clinica, a simtit chemarea acelei lumini albe si linistitoare. Dupa luni bune de la moartea lui Patrick, atunci a experimentat prima data sentimentul de pace si seninatate. Sfasiata de durere, din cauza ca gandul de a-si mai petrece chiar si o singura zi tanjind dupa el devenise pur si simplu insuportabil, Mia a incercat sa se sinucida. Tentativa a esuat si a intrat intr-o coma prelungita.

Cand s-a intors la realitate nu gasea niciun motiv sa traiasca, dar apoi a decis ca nu poate sa abandoneze lupta. Contrar prognosticurilor medicilor, si-a revenit uimitor de repede, mai ales dupa ce Olga, bunica excentrica, i-a oferit o vacanta luxoasa la vila ei din Florenta. Macinata in continuare de vinovatie si de disperare, Mia vrea sa se desprinda total de trecut, renuntand inclusiv la balet. Treptat, realizeaza ca acceptarea este singura solutie. La scoala unui balerin roman din Florenta isi redescopera pasiunea pentru balet, isi face noi prieteni si, pentru o perioada, traieste cu senzatia ca si-a pacalit destinul, ca tot ce s‑a intamplat n-a fost decat un cosmar.

Dincolo de recuperarea fantastica a Miei, se afla un secret. O voce omniprezenta care vegheaza asupra ei, care ar face orice ca s-o salveze…

„Cu ironia evidenta si subtila, in acelasi timp, sub care se ascunde, Federica Bosco trece dincolo de realitate, ajungand pe taramul imprevizibilului. Totul este orchestrat cu maiestrie.“ - Panorama