Oamenii mari si copilul din ei

“In timp ce noi crestem, povara noastra mentala, greutatea care ne apasa ar trebui sa devina tot mai mica, ca urmare a maturizarii noastre. In realitate, cel mai frecvent lucrurile se intampla invers. Pe masura ce trece timpul, daca nu facem nimic, povara noastra creste, pana ce ne cuprinde cu totul si ne inghite, cu potentialul nostru si cu toate posibilitatile noastre de a fi.” (Gabriela Ciucurovschi, Oamenii mari si copilul din ei, p. 78)

Lectura acestei carti iti poate oferi o perspectiva diferita despre viata si te poate transforma profund, ajutandu-te sa intelegi cum adultul din tine poarta in el permanent copilul care ai fost, cu toate dorintele, nevoile, suferintele si tiparele de gandire invatate.

Reactii disproportionate, sentimente de vinovatie, frustrare, neimplinire sau necunoasterea optiunilor in rezolvarea unei situatii sunt aspecte pe care le poti duce cu tine intreaga viata daca nu intelegi cauza care le genereaza si daca nu faci nimic pentru a le depasi.

Aceasta carte te ajuta sa calatoresti in propriul trecut, sa intelegi drumul parcurs si alegerile pe care le-ai facut si iti ofera posibilitatea de a trece peste blocaje care te pot tine captiv mental si afectiv.

 “Nu te transformi peste noapte intr-o alta persoana si nici suferinta ta nu dispare imediat. Este vorba despre un proces de transformare si vindecare la capatul caruia te asteapta intalnirea cu tine insuti, dezbracat de povara suferintelor, dar cu toate canalele deschise pentru materializarea potentialului tau.” (Gabriela Ciucurovschi, Oamenii mari si copilul din ei, p. 76)

Oamenii mari si copilul din ei este o carte suport in procesul de maturizare si vindecare sufleteasca explicandu-ti cauzele care te opresc din evolutie si te tin in suferinta si iti arata cum le poti depasi.

Fragment din cartea "Oamenii mari si copilul din ei" de Gabriela Ciucurovschi

"Ranile sufletesti nu sunt ceva peste care sa putem trece fara sa le intelegem, fara sa le acceptam, fara sa schimbam perspectiva din care le privim. Chiar daca ne mutam privirea in alta parte, ele continua sa existe si cu cat sunt mai mari cu atat ele vor inflama mai mult trairile adultului.

Experientele si trairile din copilarie ne conditioneaza intreaga viata, ne influenteaza alegerile si ne pot face sa mergem cu precadere pe un anumit drum. Dintr-o multitudine de cai posibile, o alegem in mod special pe cea pe care suntem in prezent.
Simple aflrmatii adresate copilului, precum „Ce-o sa zica lumea?" il pot face sa creada ca altii sunt mai importanti decat el si ca in esenta el nu conteaza, ca nu este important. De aici poate decurge atitudinea de adult mai preocupat de starea de bine a celorlalti decat de starea de bine proprie. Reactii obisnuite de adult „Nu ma deranja, sunt ocupat!", „Nu plange, fii barbat!"„,Asa e bine, cum spun eu! ", „Banii n-aduc fericirea!”, „Trebuie sa..." pot programa fiinta umana pe drumul neincrederii, al minimalizarii propriei vieti, al desconsiderarii, al incapacitatii de a se exprima pe sine, al autosabotarii. 
Toate aceste programe-credinte pot exista la un nivel slab de constientizare, si mai mult in inconstient. In exterior ele imbraca haina scuzelor si invocarii conditiilor neprielnice. Intotdeauna vom gasi un vinovat in afara, la indemana, pe care sa putem arunca vina nerealizarii noastre la adevaratul potential. 
Atunci cand experientele din copilarie au fost marcate de violente verbale si non-verbale, si mai ales fizice, de comportamente ostile si constrangeri, sufletul copilului este zguduit in esenta lui si va purta in el rani nevindecate. Cu cat sunt mai adanci, cu atat vor afecta mai tare si vor eroda adultul inlauntru, cerandu-si dreptul natural de a fi vindecate."