Cea mai usoara cale

Subconstientul nostru a stocat toate amin­tirile noastre. Cat timp aceste amintiri sunt adormite, aranjate in banca memoriei, ele nu reprezinta o problema. Oamenii care apar in vietile noastre, vizitele in anumite locuri sau diverse situatii de viata trezesc aceste amintiri. In acest fel, amintirile se transforma in ganduri si se manifesta. De aceea, este foarte important sa stim ca, in realitate, oamenii apar in vietile noastre pentru a ne da inca o sansa. Si care este aceasta sansa? Este sansa de a ne asuma 100% responsabilitatea spunand: „Imi pare rau, te rog iarta-ma pentru ceea ce se intampla in mine, de a creat asta.” (Ho’oponopono). Ai observat ca, de fiecare data cand apare o problema, tu esti acolo? Daca acea chestiune nu s-ar regasi in tine, nu ai fi capabil sa o percepi. Problemele sunt simple repetari ale amintirilor noastre. Sunt ca niste informatii inregistrate pe o caseta audio. Cand caseta incepe sa cante, noi credem ca e ceva real. Problemele se repeta deoarece atunci cand apar,  noi reactionam la ele si ne atasam de ele. Nu incetam sa ne gandim la pro­blema si astfel, suntem prinsi in capcana. Atra­gem si mai multe probleme in loc sa alegem pur si simplu sa ne detasam de ele.

Ai observat ca incepem sa gandim obsesiv doar atunci cand apare o problema? Odata ce incepe acest cerc vicios, uitam ca avem puterea sa oprim inregistrarea.

In cartea sa, Puterea prezentului, Eckhart Tolle spune: „Mintea nu poate gasi niciodata solutia, nici nu isi poate permite sa va lase pe dvs. sa o faceti, pentru ca este ea insasi o parte a «problemei».”

De multe ori, caseta canta, dar in surdina. Nici macar nu suntem constienti de asta. Totusi, in subconstient, casetele „canta” mereu. De aceea este atat de important sa ne asumam responsabilitatea, suta la suta. Numai in acest fel intelegem ca suntem doar noi si inregis­trarile noastre, gandurile si programele noastre. Hai sa luam exemplul unui diapozitiv proiectat pe un perete sau pe un ecran. Stim foarte bine ca, desi vedem imaginea proiectata pe perete sau pe ecran, ea nu este acolo, ci in proiector. La fel se intampla si cu problemele noastre, ele reprezinta doar o proiectie a ceea ce se afla in noi si nu in afara. Cu toate acestea, ne petrecem vietile incercand sa schimbam ecranul. Pro­blema nu este in „afara”. Mereu cautam solutia acolo unde nu trebuie.

Este foarte important sa ne amintim ca problemele, situatiile si oamenii nu exista in afara noastra asa cum ii percepem si ca percep­tia noastra este o simpla reflectie a gandurilor noastre. Nici problemele nu sunt ceea ce credem noi. Niciodata nu stim ce se intampla, de fapt. Problemele sunt mereu oportunitati.

Trebuie sa realizam ca suntem parte a evenimentului sau a problemei si ca noi am creat-o. Si asta este o veste buna deoarece daca noi am creat-o, putem sa o schimbam fara sa mai depindem de nimeni si de nimic.