— Mi se pare ca ieri ai avut impertinenta sa spui ceva despre rochia mea. K. nu-si amintea.
— Nu-ti amintesti? Mai adaugi la obraznicie si lasitatea.
K. se scuza, punind totul pe seama oboselii lui din ziua trecuta, se prea poate sa fi trancanit ceva, dar zau ca nu-si mai amintea. Si ce-ar fi putut sa spuna despre vesmintele doamnei hangite? Ca erau atit de frumoase, cum nu mai vazuse. In orice caz, nu mai vazuse alta hangita lucrind in astfel de haine.
— Lasa observatiile astea, zise repede hangita. O vorba sa nu mai aud despre hainele mele. Hainele mele nu-s treaba ta. Ti-o interzic o data pentru totdeauna.
K. se mai inclina o data si o porni spre usa.
— Cum adica n-ai mai vazut o hangita lucrind in astfel de haine, ce vrei sa zici? striga hangita dupa el. Ce fel de observatii fara rost sint astea? N-are nici un sens. Ce vrei sa zici?
emilia,
In Castelul Kafka nu descrie precum in Procesul, un caz absurd de'al arpentorului, ci o birocratie dupa modelul cezaro craiesc.
RaspundeA fost util acest review?