Fata din Brooklyn

 
Scriitor faimos si tata singur, Raphael este bantuit de indoieli. Curand, el si Anna, o femeie superba si ambitioasa, de care este indragostit nebuneste, urmeaza sa se casatoreasca. Insa de ce refuza ea sa vorbeasca despre trecutul sau? Intr-un weekend pe Coasta de Azur, Raphael o forteaza sa rupa tacerea. Dar ce are Anna de marturisit intrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arata, recunoscandu-si vinovatia, ii da fiori. Socat, Raphael pleaca, insa cand se intoarce, chinuit de regrete, Anna nu mai e acolo. Nu mai e nicaieri. Innebunit, Raphael il roaga pe prietenul sau Marc, fost politist, sa il ajute sa o gaseasca. Pornind intr-o cursa contra cronometru, cei doi descopera in casa Annei 400 000 de euro si doua carti de identitate false. Cine este, de fapt, Anna Becker? O ancheta complicata si periculoasa va trezi fantomele terifiante ale trecutului, scotand la lumina o poveste cutremuratoare cu implicatii la nivel inalt, care incepe cu multi ani in urma pe strazile rau famate si fascinante ale New Yorkului.
 
„Insuportabil suspans! Aveti grija, odata ce deschideti cartea, n-o veti mai lasa din mana pana nu veti afla cine este cu adevarat aceasta fata din Brooklyn. Se anunta multe nopti albe.“ - Metronews
 
„Un roman cu un ritm ametitor. Musso tulbura si fascineaza din nou.“ - Le Parisien


Fragment din roman:

"Adevarul era ca nu mai scrisesem niciun rand de trei ani, caci viata ma ajunsese din urma.
Nu sufeream nici de vreun blocaj, nici de vreo pana de inspiratie. Nascoceam intamplari in minte de la sase ani si scrisul devenise, inca din adolescenta, centrul existentei mele, modalitatea de a-mi canaliza preaplinul imaginatiei. Fictiunea era un mod de evadare. Cel mai ieftin bilet de avion ca sa fugi de cenusiul cotidianului. Ani intregi imi ocupase tot timpul si toate gandurile. Cu blocnotesul sau laptopul dupa mine, scriam tot timpul si peste tot: pe banca, pe canapea intr-o cafenea, in picioare in metrou. Iar cand nu scriam, ma gandeam la personajele mele, la suferintele lor, la iubirile lor. Nimic altceva nu conta cu adevarat. Mediocritatea lumii reale nu ma afecta decat in foarte mica masura. Mereu retras si rupt de realitate, evoluam intr-o lume imaginara al carei demiurg eram eu insumi.
Din 2003 — anul in care mi-a aparut primul roman publicasem o carte pe an. In special, romane politiste sau thrillere. Cand dadeam interviuri, obisnuiam sa spun ca lucrez in fiecare zi, cu exceptia Craciunului si a zilei mele de nastere — furasem acest raspuns de la Stephen King. Dar, ca si in cazul lui, era o minciuna: lucram si pe 25 decembrie si nu vedeam niciun motiv intemeiat in a soma de ziua mea.
Caci rareori aveam ceva mai bun de facut decat sa ma asez in fata computerului ca sa aflu cum o mai duc personajele mele.
Imi adoram „meseria" si ma simteam bine in acel univers al suspansului, al crimelor si al violentei. Asemenea copiilor — amintiti-va de capcaunul din Motanul incaltat, de parintii criminali din Tom Degetel, de monstrul Barba-Albastra sau de lupul din Scufita Rosie — adultilor le plac jocurile care le starnesc frica. Au si ei nevoie de povesti ca sa-si exorcizeze spaimele.
Entuziasmul cititorilor fata de romanul politist ma facuse sa traiesc un deceniu fabulos, in cursul caruia intrasem in confreria restransa a autorilor care puteau sa traiasca din scris. In fiecare dimineata, cand ma asezam la masa de lucru, stiam ca am norocul ca oameni din toata lumea sa astepte aparitia urmatorului meu roman. "