Pachet Dinah Jefferies

Contesa din Toscana
De la autoarea bestsellerurilor Sotia plantatorului de ceai si Fiica negustorului de matase.
  
In 1943, contesa Sofia de Corsi traieste intr-o vila toscana linistita, inconjurata de maslini, cand trupe de soldati germani ocupa intreaga zona. Disperata sa-si ajute vecinii din sat, contesa hotaraste sa adaposteasca un soldat britanic ranit, ascunzandu-l inclusiv de sotul ei, Lorenzo, desi stie prea bine ca acest lucru le va pune vietile in pericol.
 
Apoi apare Maxine, membra a Rezistentei, cu care contesa va face o alianta dificila. Incapatanata si independenta, Maxine si-a promis sa nu se indragosteasca niciodata. Dar, cand il cunoaste pe partizanul Marco, isi da seama ca nu-si poate tine promisiunea.
 
Cele doua femei se vor trezi jucand un joc mortal cu nazistii. Cat vor mai putea sa-i protejeze pe cei dragi?
 
O minunata poveste despre dragoste si loialitate in vreme de razboi. - Rachel Hore
 
Sofiei nu i-a scapat sticlirea din ochii ei si faptul ca i se parea totul palpitant. Dumnezeule, juca un joc periculos. Sofia s-a uitat la Kaufmann, fiind intampinata de o privire rece si respingatoare si de zambetul acela stramb al lui. Un torent de sentimente amestecate a navalit in ea si stomacul i-a tresaltat de dezgust. Gata cu indiferenta calma! Dar mania era cel mai greu de stapanit. Sofia nu avea obiceiul sa-si piarda cumpatul. Si-a pus mana in buzunar si a simtit pistolul rece ascuns acolo. Cand Kaufmann a ajuns la ultimul butoi, o senzatie de dislocare -a umplut fiinta. Era si nu era acolo. El parea ca asteapta ca ea sa spuna ceva si ea voia sa strige: Nu! Voia sa ridice mana, sa scoata pistolul si sa apese pe tragaci. Bineinteles, nu putea. Era o idee nebuneasca. Mama ei spusese odata: Nu stim de ce suntem capabili pana nu incercam. Sofia nu credea ca vorbise despre crima.
 

Fiica negustorului de matase
O alegere imposibila: iubitul sau familia?

Indochina, 1952. Nicole, o tanara pe jumatate frantuzoaica si pe jumatate vietnameza, primeste un magazin de matase din Hanoi si trebuie sa se ocupe de el. Dar sora ei mai mare, frumoasa Sylvie, este cea care pune mana pe afacerea cu matase a tatalui lor.

Pas cu pas, Nicole descopera cruzimea francezilor aflati la putere in tara ei si, odata cu ea, amestecul propriei familii. Sfasiata intre frica de sora ei si teama de un razboi de care se simt amenintati cu totii, isi cauta linistea in bratele lui Mark, un american fermecator, si apoi alaturi de vietnamezul Tran. Desigur, in curand va trebui sa aleaga.

Roman de atmosfera, Fiica negustorului de matase spune povestea spectaculoasa a unei supravietuiri, a unei mosteniri si a unei iubiri.

Fragment din roman:

"La putina vreme dupa asta, o zi stralucitoare ii ridica moralul lui Nicole, cu o caldura domolita de o briza racoroasa si o umiditate confortabila. Ca multi alti locuitori ai Hanoiului, Nicole iubea luna septembrie. Vremea era inca racoroasa si uscata, iar de-a lungul strazilor copacii isi fluturau frunzele rosii si galbene. Cerul era de un albastru mai intens, iar lacurile straluceau, mai verzi decat in sezonul ploios. Margarete mari, albe si floarea-soarelui cresteau pe fiecare bucata de pamant, dar ei ii placea mai ales mirosul florilor de frangipani in racoarea serii. Micutele flori albe din gradina lor inflorisera, la fel cu cele ale catorva arbori de pe strazile orasului, si se discuta despre plantarea mai multor copaci dupa ce razboiul cu Viet Minh avea sa fie castigat. Florile lor umpleau aerul cu un miros dulce-amarui si, cum vantul adia, Nicole isi imagina micile flori cazatoare ca pe niste fulgi de zapada.
Asta o facea sa se simta fericita si, in timp ce mergea spre magazin, se gandea la viata lor din Hue, amintindu-si mai ales ziua in care tatal sau o luase cu el dincolo de satele din zona Hue, intr-un catun indepartat unde traiau artizanii ce lucrau bronzul. Cauta un cadou pentru aniversarea lui Sylvie. Nicole isi scormoni memoria incercand sa-si aduca aminte ce cumparase. A doua zi o dusese pe Nicole intr-un sat de matasari, ca sa-i arate cum se face matasea.
Acolo vazuse ea, pentru prima data, cele trei etape ale productiei de matase, de care se indragostise pe loc. Prima etapa era cultivarea pomilor de dud. Apoi venea cresterea viermilor de matase si extragerea firelor din gogosi. Viermii de matase se hraneau cu frunze de dud, iar dupa ce se transformau in pupe erau omorati prin scufundare in apa clocotita, chiar inainte ca molia adulta sa iasa din gogoasa. Ii parea rau pentru sarmanele mici pupe, crescute doar ca sa produca matasea care, odata ce intreaga gogoasa era toarsa, se transforma intr-un fir continuu. Dupa asta, pupele erau gatite si mancate. Cea de a treia etapa - si cea mai spectaculoasa - era tesutul firelor in panza.
Nicole se uita la vitrinele pe langa care trecea. Era zi de targ si toata lumea roia pe acolo, cumparand lucruri sau barfind pe la colturi. Simtindu-se plina de vigoare, isi legana bratele in timp ce mergea. Tuturor le placea sa se tocmeasca, iar ea auzea rasetele si vocile ridicate ce razbateau din certurile prietenesti. Cum ziua se arata a fi deosebit de calduroasa, Nicole se opri sa-si cumpere un ceai tare de la un baiat care-si ducea canile agatate pe un bat de bambus. Se gandea la ce avea de facut in acea zi. Isi ridica privirea si o zari pe Yvette, care statea intre doua automobile parcate. Poate ca avea sa o invite din nou pe fetita sa petreaca o bucata de vreme cu ea, la magazin. Yvette ii facu semn si Nicole ridica mana raspunda.
Fara niciun avertisment, o explozie asurzitoare arunca resturi la douazeci de metri inaltime, inainte ca acestea sa cada pe strada. In loc sa o salute pe Yvette, mainile lui Nicole se ridicara repede sa-si acopere urechile, iar suflul exploziei o arunca intr-o alee. Groaza cuprinse strada: copii plangand si alergand spre mamele lor; oameni care tipau si gemeau; barbati care strigau si femei care pareau intepenite de neincredere. Nicole pe jumatate vedea, pe jumatatea auzea ce se intampla, dar, desi fumul ingrosa aerul, se vedea din ce in ce mai bine ca doua masini ardeau. Isi simtea corpul nefiresc de greu pe cand incerca sa iasa de pe alee. O noua explozie zgudui strada. "

Inainte de ploi

Un amestec luxuriant si imbatator de culoare si gusturi din India

 
1930, Rajputana, India. De la moartea sotului ei, tanara ziarista Eliza s-a refugiat doar in pasiunea pentru fotografie. Cand guvernul britanic o trimite sa fotografieze familia regala la palatul de pe marginea unui lac, il cunoaste pe Jay, fratele extrem de atragator al printului.
 
Desi ea ii reproseaza saracia in care traieste poporul indian, iar el ii aminteste de nedreptatile comise de britanici, cei doi descopera ca au surprinzator de multe in comun. Dar familiile si societatea dezaproba relatia care se infiripa. Asa ca trebuie sa ia o hotarare: isi asculta inima sau fac ce asteapta ceilalti de la ei?
 
Un roman fascinant, care duce cititorii in vremea cand Imperiul Britanic inca influenta puternic India, cu amestecul ei de traditii, obiceiuri, locuri seducatoare si festivaluri pline de culoare.
Fragment din romanul Inainte de ploi, de Dinah Jefferies

"Eliza se aseza pe pat, care nu mai fusese folosit de mult timp. Adulmeca mirosul de naftalina, dar si un parfum care ii aminti de Laxmi. Poate ca fusese camera mamei lui Jay la un moment dat? Langa ea era un mic salon de pictura, caruia Jay ii spusese dari khana, cu un covor mare si cateva perne. Ea incerca sa se gandeasca la alte lucruri, dar auzea intruna tipetele tinerei. O straina intr-un tinut strain. Sperase ca, venind aici, isi va regasi radacinile, dar, de fapt, se cufunda in mal. Nu era o lume potrivita pentru ea. Pentru nicio femeie, de fapt, se gandi ea. Nu se putu abtine sa nu se ingrijoreze in privinta propriei sigurante. Si ea tot vaduva era. Oare cum te simteai stiind ca vei avea parte de o moarte agonizanta? Suferinta incredibila, spaima, cruzimea brutala mai ingrozitoare decat orice ti-ai putea imagina?
Cand stralucirea zilei se mai diminua si cerul deveni liliachiu mai intai, apoi roz-pal, se duse sa-l caute pe Jay. Il gasi invartind intre degete un pahar cu whisky, trantit pe un scaun din rachita pe terasa cu arcada sau galeria din spatele cladirii, mai mica si mai intima decat vestibulul cu coloane din fata. Debusolat, barbatul isi duse mana la cap sa-si dea parul ciufulit de pe fata. Cand isi freca fruntea, Eliza vazu ca inca e neagra din cauza fumului.
— Obisnuiam sa locuim aici, cea mai mare parte a timpului, spuse el si ii arata cu mana spre zona din spate. Bei ceva?
Un majordom ii aduse o bautura si ea se aseza pe scaunul din fata lui Jay. Se lasase intunericul si luna isi arunca razele argintii peste gradina, de unde aromele noptii, alaturi de alte miresme se raspandeau in aer. Simti ca ar putea sa se lase invaluita de caldura lui blanda, dar atunci Jay intrerupse tacerea.
— Cu doua saptamani inainte ca bunicul sa moara, bunica a incetat sa manance si sa bea apa."

Sotia plantatorului de ceai
Tanara Gwendolyn Hooper ajunge in exoticul Ceylon, nerabdatoare sa inceapa o viata noua ca sotie. O intampina insa un sot distant, secretos si intotdeauna ocupat. Explorand singura plantatia de ceai, Gwendolyn descopera usi incuiate, rochii vechi si alte semne ale unui trecut necunoscut. Cand trebuie sa aduca pe lume un copil, trebuie si sa-i dezvaluie lui Laurence adevarul.

„O poveste pasionanta, despre mistere, conduite si prejudecati, care se petrece in Ceylon (Sri Lanka de azi). Jefferies demonstreaza ca stie sa scrie o poveste plina de suspans, in care motivatiile complexe ale personajelor se intalnesc in chip surprinzator.“ - Publishers Weekly
„Carte ofertanta, cu o atmosfera incredibila, Sotia plantatorului de ceai este un roman de epoca dintre cele mai reusite. E pur si simplu fermecatoare.“ - The Sunday Express
„Cartea mea ideala – nu am putut s-o las din mana.“ - Santa Montefiore

    Fragment din romanul "Sotia plantatorului de ceai" de Dinah Jefferies:

    “Cand Gwen si Laurence iesira din casa odata cu prima raza de lumina, ea isi trase strans salul de lana pe langa umeri. Dupa furtuna, cararea era plina de crengi si ramuri rupte, flori, frunze. Temperatura scazuse, iar aerul era inca umed, asa ca ploaia inca nu terminase cu ei. Se uita in fata, cand urcara dealul, in directia fabricii de ceai. Dupa anuntul socant facut de Christina, ramasesera treji ore la rand. Laurence bause brandy dupa brandy, devenind tot mai mohorat, iar Gwen se intrebase intruna ce semnificatie aveau cuvintele de despartire ale Christinei. Cum indraznea sa sugereze ca ea nu-si intelege sotul si ce stia Christina despre el, iar ea nu? Niciunul dintre ei nu dormise.
    In timpul plimbarii, tacerea dintre ei se prelungi. Gwen isi umplu pamanii cu aer curat si, coplesita de recunostinta, ii multumi lui Dumnezeu ca nu i se confesase lui Laurence. Vestile de la Christina si adevarul despre Liyoni l-ar fi distrus definitiv. Pe la jumatatea drumului se oprira si se uitara unul la altul, cautand parca raspunsuri sau cel putin fiecare dorind sa gaseasca in ochii celuilalt un licar care sa il ajute sa mearga pana la capat. Laurence isi intoarse primul privirea.
    Gwen se uita la masele de nori care se adunau si isi simti inima grea.
    — Nu stiu ce va insemna asta pentru noi, spuse el.
    Tacerea se adanci si Gwen isi musca buza, inspaimantata sa dea glas propriilor griji.
    El ii lua mainile intr-ale lui.
    — Ai mainile reci.
    Ea incuviinta si se mai plimbara putin. In varful pantei, se rasucira ca sa admire privelistea. Arbustii de un verde stralucitor, culegatoarele in sariuri portocalii, purpurii si visinii, gradina frumos tunsa si casa lor luminoasa si spatioasa. Totul era ingrijit cu atata dragoste. Laurence ii explicase ca, daca arbustii nu ar fi fosti tunsi, s-ar fi transformat in copaci. Uitandu-se la razele de soare reflectate pe suprafata lucioasa a lacului, Gwen incerca sa-si imagineze cum ar fi aratat locul, daca s-ar fi salbaticit.”

Vaduva de safir
De la autoarea bestsellerurilor Sotia plantatorului de ceai si Fiica negustorului de matase.
 
Ceylon, 1935. Louisa Reeve, fiica unui negustor de bijuterii britanic, si sotul ei, Elliot, un afacerist sarmant si aventuros, par sa fie cuplul perfect. Doar ca le lipseste ceea ce isi doresc, de fapt, cel mai mult: un copil. Louisa e din ce in ce mai deprimata, Elliot devine tot mai absent, petrecand tot mai mult timp pe plantatia de scortisoara din apropiere. Apoi el moare in mod misterios, iar ea e singura preocupata de aflarea adevarului. Asa ca merge la plantatie si este fermecata peste puterea ei de intelegere de dealurile nesfarsite si parfumate. Insa nimic nu e ceea ce pare, iar pe Louisa o asteapta vesti care-i vor schimba viata.
 
Totul, de la peisaje la mirosuri si atmosfera, este minunat redat. Dinah Jefferies este desavarsita aici. - Lucinda Riley
Fragment din cartea "Vaduva de safir" de Dinah Jefferies:

"Condusera pe drumul intins de-a lungul coastei, trecand de campuri de zambile salbatice si de plantatii de mangrove, iar apoi de cocotierii amplasati in fata tarmului auriu si, in cele din urma, virara si se oprira pe una dintre plaje, la poalele plantatiei Cinnamon Hills.
In timp ce parca masina, Louisa nu se putu abtine sa nu se gandeasca la Leo. O parte din ea voia sa navaleasca in casa lui de pe deal si sa insiste spuna adevarul despre actiuni. Probabil o mintea? In fond, Margo avea dreptate, ar fi motive sa ascunda actiunile detinute de Elliot. Dar trebuia sa mai astepte. Cand avea sa retraga banii din contul separat al lui Elliot, va avea un pretext bun sa-l intalneasca.
Privi in jurul ei la coasta oceanului impodobita cu palmieri si la plaja cu nisip fin, plina de scoici si apoi, dincolo de nivelul mai scazut al apei, la recifele de corali. Barci mici de pescuit, vopsite in nuante colorate, frematau pe apa albastra adanca, dar, din fericire, plaja era goala, deci o aveau pe toata la dispozitia lor.
- Te intrec! Ajung prima in apa! spuse Margo in timp ce se dezbraca de haine intr-o secunda si ramase in costum de baie.
- Avantaj nedrept. Eu trebuie sa ma schimb!
- Am castigat! striga Margo in timp ce alerga pe nisipul argintiu pana la ocean. Dupa ce plonja in valuri si incepu sa inoate, Louisa isi puse costumul de baie si o urma in larg, tremurand si infiorandu-se, simtind racoarea apei pe piele. Era minunat sa pluteasca din nou in apa, dupa experienta de pe lac. Probabil asta ar fi raspunsul - sa inoate zilnic pentru a se elibera de tensiunea acumulata in zona cefei si a umerilor. 
Incepu sa inoate dupa Margo, dar nu reusi s-o ajunga. Margo era o inotatoare excelenta si, desi Louisa stia sa inoate destul de bine, totusi nu avea rezistenta cumnatei ei. Dupa o vreme, Louisa facu pluta si isi ridica putin capul ca sa se uite la palmieri, inainte de a contempla din nou oceanul.
Soarele rasfrangea scantei aurii pe toata suprafata apei si cerul senin stralucea armonios intr-o nuanta bleu-pal. Totul era cufundat in liniste, in afara de clipocitul valurilor blande si, din cand in de tipetele pescarusilor. Daca viata ar putea fi intotdeauna asa, se gandi Louisa si incepu sa inoate inapoi spre tarm. Se opri intr-o zona unde apa era mai mica, lasand valurile sa-i mangaie picioarele, apoi isi ridica bratele spre cer.
- Multumesc pentru asta, sopti. Multumesc!
Si cand isi aminti cat de indragostita era de Elliot atunci cand uitau impreuna la broastele-testoase care asteptau sa-si depuna ouale chiar pe plaja asta, nu se mai simti trista.”