Pachet Mario Vargas Llosa

Istoria lui Mayta
In Istoria lui Mayta, ancheta unui scriitor care incearca sa reconstituie povestea trotkistului Alejandro Mayta si a revolutiei sale esuate pe povarnisurile Anzilor in anul 1958 devine, sub ochii cititorului, o fresca amara a unei tari divizate si antagonizate. Adolescent idealist (si catolic fervent), apoi tanar intelectual autodidact cochetand cu ideile stangii radicale, osciland in viata personala intre conformism si transgresiune, terorist fara voie, judecat si condamnat pentru greseli pe care se pare ca nu le-a comis, Mayta este descris contradictoriu si evocat inconsecvent de cei intervievati de narator. La fel ca portretul marginalului Mayta, si Istoria este construita din fictiunile personale ale celor care se pretind martori sau victime (niciodata calai), iar nu din marea fictiune a ideologiei rasfrante tragicomic in gesturile disperat-eroice si ratate ale revolutionarilor peruani.

Casa Verde

Casa Verde (1966) a primit chiar in anul aparitiei sale Premiul Criticii Spaniole, iar in 1967 Premiul National pentru Roman (Peru) si Premiul International pentru Roman Romulo Gallegos (Venezuela).
 

Baietii si alte povestiri
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Sefii, primul dintre cele doua volume cuprinse in Baietii si alte povestiri, a fost publicat pentru intaia oara in urma cu 50 de ani, marcand debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor sase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunta o perspectiva aparte in contextul literaturii sud-americane, identificati adesea cu realismul de tip magic. Povestirea Baietii, scrisa un deceniu mai tarziu, e un punct de cotitura: violenta e aici mai insidioasa si nu mai tine atat de un tacit „cod“ al onoarei si al machismului, ca in povestirile si romanele de pana in 1967, cat, mai degraba, de insasi regula jocului.
 
Sefii este prima mea carte si in ea apar cateva din multele povestiri scrise cand eram adolescent si student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, si, cum imi doream sa public, am participat, fara prea mari sperante, insa am fost premiat. Zece ani mai tarziu am scris Baietii. Subiectul imi dadea tarcoale de cand citisem, intr-un ziar, ca un caine a emasculat un nou-nascut, intr-un satuc din Anzi. Imi doream sa scriu despre aceasta rana stranie care, spre deosebire de altele, nu se inchide, ci, odata cu trecerea timpului, se deschide din ce in ce mai mult. - Mario Vargas Llosa

Traducere de Dragos Cojocaru
  

Chemarea tribului
Traducere de Tudora Sandru Mehedinti

Volum de eseuri care traseaza exemplar o originala istorie a liberalismului, purtand amprenta complexei personalitati a autorului, Chemarea tribului poate fi considerat totodata si o autobiografie ideologica si politica, deoarece, dupa cum marturiseste Vargas Llosa in primul dintre cele opt capitole in care este structurata cartea, „descrie propria mea istorie intelectuala si politica, parcursul pe care l-am strabatut, de la tineretea impregnata de marxism si de existentialismul lui Sartre, la liberalismul maturitatii mele, trecand prin revalorizarea democratiei, la care mi-au fost de ajutor lec­turile din scriitori ca Albert Camus, George Orwell si Arthur Koestler. M-au impins apoi spre liberalism anumite experiente politice si, mai cu seama, ideile celor sapte autori carora le sunt dedicate aceste pagini: Adam Smith, Jose Ortega y Gasset, Friedrich von Hayek, Karl Popper, Isaiah Berlin, Raymond Aron si Jean-Francois Revel“.

„Cartea pe care ne-o ofera Vargas Llosa acum este o pledoarie inflacarata intru apararea liberalismului, bazata pe propria-i experienta de viata si, mai cu seama, pe dialogul sau interior cu cativa dintre marii ganditori ai istoriei. “ – El Pais

Cine l-a ucis pe Palomino Molero?
Daca te faci politist, trebuie sa ai inima de piatra, isi da cu parerea cineva. Dar jandarmul Lituma isi pierde cumpatul cand vede cu cata bestialitate a fost ucis tanarul Palomino Molero, din trupele de aviatie. Cat despre locotenentul Silva, seful lui, e topit dupa dona Adriana, trupesa patroana a unui modest birt. Si, ca si cum toate astea nu ar fi de ajuns, ancheta conduce spre „pestii cei mai mari“, ofiterii de la Baza aeriana, care incearca sa musamalizeze totul.
Scrisa intr-un argou cuceritor, cu un umor specific lui Vargas Llosa, care te face sa inghiti mai usor concluziile amare, cartea lasa surprizele la urma, atat in cazul Palomino Molero, cat si in obsesia amoroasa a locotenentului Silva.
 
 
 
MARIO VARGAS LLOSA s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel Garcia Marquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.

Elogiu mamei vitrege


Cinci colturi
 • Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Cel mai nou roman al lui Mario Vargas Llosa, Cinci Colturi (Cinco Esquinas) a fost publicat in martie 2016 – an care marcheaza pentru autor o dubla aniversare: implinirea varstei de 80 de ani si sarbatorirea a 60 de ani de la publicarea primei sale povestiri.

Peru, sfarsitul secolului XX, ultimele luni de dictatura a lui Alberto Fujimori si a omului sau de incredere, „Doctorul“ Vladimiro Montesinos – seful serviciilor secrete. Quique Cardenas Sommerville, un respectat om de afaceri, traieste fericit cu sotia sa, Marisa, care pe neasteptate incepe o aventura erotica impreuna cu Chabela, prietena ei cea mai buna. Viata lui se complica periculos cand Rolando Garro, directorul unui saptamanal de scandal condus din umbra de „Doctor“, incearca sa-i distruga reputatia publicand fotografii compromitatoare. Nici un ingredient nu lipseste pentru ca romanul Cinci Colturi sa poata fi citit, asa cum Vargas Llosa insusi il considera, ca o fresca a societatii peruane in vremuri tulburi: terorism, manipulare si santaj, politica murdara in care presa e controlata de puterea abuziva, o societate paralizata de spaima si aflata in deriva morala, un oras si o tara in care tot ce se-ntampla pare dominat de coruptie, nesiguranta si neprevazut.

Fragment din volum:
 
“Un asasinat comis de ucigasi platiti, de profesionisti ai crimei.
Se cutremura din cap pana-n picioare. Si cine ar fi putut planui o asemenea razbunare, daca nu Enrique Cardenas, milionarul pe care Rolando Garro l-a aratat lumii intregi gol pusca, la o orgie fotografiata de Ceferino Arguello? Pizda ma-sii, blestemat sa fii, nenorocitule! Cand o sa afle ce i-au facut directorului de la Destapes, lui Ceferino o sa-i pice fata. Si pe buna dreptate, pentru ca, daca sefului ei ii facusera asa ceva, atunci inchipuie-ti ce aveau sa-i faca autorului acelor fotografii. Ar trebui anuntat, ca sa dispara un timp, mai mult ca sigur ca deja il cautau. Dar nu stia adresa lui Ceferino si nici nu avea numarul lui de mobil. Cat despre ea, n-avea de gand sa dea pe la redactie a doua zi. Nebuna sa fi fost! N-o sa mai calce pe-acolo o vreme. In plus, cine putea sti daca revista o sa supravietuiasca? Evident ca nu, avea sa dispara la fel ca saracul Garro. Oare o fi si ea in pericol? Incerca sa judece la rece. Da, fara-ndoiala. Toata lumea stia ca de ceva timp ea era mana dreapta a directorului revistei, ca Bondoaca era jurnalistul numarul unu de la Destapes. Si, chiar daca Rolando insusi scrisese reportajul care insotea fotografiile cu milionarul dezbracat, ea obtinuse mare parte din informatii si semnase alaturi de seful ei, asa ca era in aceeasi oala.
„In ce necazuri m-ai bagat, sefule", zise ea cu voce tare. Ii era frica. Mereu se gandise ca toate incurcaturile in care se baga dezvaluind secretele rusinoase ale oamenilor celebri o vor pune in pericol la un moment dat, poate chiar in situatia de a fi amenintata cu puscaria sau cu moartea. Sa-i fi sosit ceasul? Mereu traise pe muchie de cutit: nu locuia in Cinci Colturi, unul dintre cele mai violente cartiere din Lima, plin de atacuri, batai si scandaluri? De multe ori glumise impreuna cu seful ei pe seama riscurilor la care se expuneau cu dezvaluirile lor scandaloase in care devenisera experti."