Valsul De Adio

 Personajul principal spune aici "adio" atit tarii sale, careia ii sint consacrate de fapt, toate gindurile lui, cit si iluziilor sale politice din tinerete. Si, in ciuda gratiei si muzicalitatii sale, din el emana intreaga amaraciune, tristete si luciditate a cuiva care stie ca "la intervale rare, istoria supune umanitatea la incercari" si ca "acelor incercari, nimeni nu le rezista.
Una dintre aceste incercari este utopia distrugatoare care i-a bintuit tara. Iubiri frivole, ura, delatiune, vinovatie, raspundere, intrebari si raspunsuri pasionante privitoare la conditia umana si la "ismele" pe care din cind in cind, criminal, le imbratiseaza se impletesc in aceasta carte, una dintre cele mai dense epic si ideatic ale celebrului romancier.
Cititorul roman are prilejul sa intre intr-o lume in chip straniu cunoscuta, desi aproape uitata, pe care, lipsit de vehementa si incrincenare, ironia stralucitului romancier o transforma intr-una palpitanta, debordind de viata, idei si tandrete.