Credintele taranului roman despre cer si stele

Facand trimiteri numeroase la domeniul cosmogoniei si al meteorologiei populare, volumul "Credintele taranului roman despre cer si stele" poate fi considerat unul dintre studiile de referinta ale mitologiei romanesti clasice.

Pentru tarani, cerul – de exemplu –  e material si marginit acolo unde se imbina cu pamantul. El e asternutul picioarelor lui Dumnezeu. „Cei mai inaintati insa in gandire recunosc ca noi nu vedem chiar cerul, ci numai albastrimea lui, caci el e foarte departe si desigur ca e albastru. In ideile lor, cerul e „un pod” de la care in sus e lumea cereasca si in jos e cea pamanteasca.

Taranii nu au deloc ideea sfericitatii Pamantului si a izolarii lui in spatiu, ci asupra lui credinte care reamintesc pe ale celor vechi. Astfel, pentru ei, Pamantul e plan, sau, cum zic ei „intins ca fata unei mese”; si la marginile lui pamantul se imbina cu cerul.(...)

„Unii tarani cred in existenta mai multor ceruri, cari, zic ei, sunt de la noi pana la scaunul lui Dumnezeu; si anume noua ceruri, tot astfel facute ca si cerul pe care‑l vedem noi; si tocmai in cerul al noulea locuieste Dumnezeu cu ingerii Lui. Ba inca merg cu credinta pana acolo ca la fiecare din aceste ceruri trebuie sa mai fie cate un Pamant, luminat fiecare de alt soare, aceste ceruri fiind asezate fiecare pe Pamantul sau, ca si cel pe care‑l vedem noi deasupra noastra, pe Pamantul nostru.(...)

„Poporul roman a facut din cer numai locasul lui Dumnezeu; si incolo ca conceptiune fizica e aproape la fel conceptiunea poporului roman cu a celor vechi. Astfel, Anaxagora din Clazomene spunea ca cerurile sunt din piatra; Anaximandru, Anximene si Eudox din Cnid il credeau facut dintr‑un material solid, desi nu spune anume din care. Empedocle credea ca cerul era format din aer pe care focul il facuse ca de sticla, transformandu‑l in cristal, iar stelele erau niste focuri iesite din pamant, cum sunt focurile emanatiunilor de gaze inflamabile, cari, dupa cum adauga Xenofon, se aprind seara si se sting dimineata”.