Excursie la Tindari (editia a 2-a)

  Ancheta porneste cu o crima tripla: un tanar Don Juan care traia pe picior mare, mult peste aparentele sale mijloace de subzistenta, si doi pensionari in varsta, obisnuiti sa stea mai mult incuiati in casa, dar care se hotarasc pe neasteptate sa participe la o excursie de grup la Tindari, promontoriul care tine piept marii, cu „misteriosul teatru antic grecesc si plaja de forma unei maini, cu degetele rosii“.
  Singura legatura dintre cele doua cazuri pare sa fie faptul ca toti locuiesc in acelasi bloc. insa Montalbano a fost inzestrat cu un dar (blestemat?), acela de a sti sa citeasca semne ce par a avea mai mult de-a face cu stravechile ritualuri magice: il ajuta un batran maslin cu ramurile contorsionate, echipa sa de la comisariat, suedeza Ingrid, o carte de Conrad si un boss mafiot.
  „Autocontrol? Lipsa de sensibilitate? Nu, fara indoiala ca explicatia era mult mai simpla: diferenta de varsta. El se apropia de cincizeci, in vreme ce Mimì abia trecuse de treizeci. Augello era pregatit sa paseasca in mileniul III, in vreme ce el, Montalbano, n-avea sa se obisnuiasca niciodata cu noile vremuri. Atat si nimic mai mult. Augello stia ca se intra in mod natural intr-o epoca noua, una a crimelor ingrozitoare puse la cale de asasini anonimi, cu site-uri si adrese de internet – sau cum naiba s-o fi numind –, dar fara chip, fara o pe­reche de ochi si fara o expresie a fetei. Ei bine, da, asa cum spusese si mai devreme, era prea batran pentru meseria asta!“
Andrea Camilleri – Excursie la Tindari
 
  Traducere de Emanuel Botezatu, Emanuel Botezatu
  Paperback
 
  Despre autor:
 Andrea Calogero Camilleri (n. Porto Empedocle, 6 septembrie 1925) este unul dintre cei mai populari scriitori italieni contemporani. Poet promitator in tinerete, apoi regizor de teatru, scenarist si producator de radio si televiziune, Andrea Calogero Camilleri a inceput sa scrie romane dupa patruzeci de ani. Astazi, „Batranul“, cum il numesc cu tandrete contemporanii, este considerat un nume de referinta al genului politist, pe care l-a rafinat pana spre fictiunea literara.  Primul sau volum, Il corso delle cose, a fost publicat abia in 1978 (desi fusese scris cu zece ani mai devreme), insa consacrarea literara a cunoscut-o dupa alti cincisprezece ani, odata cu romanul La stagione della caccia. In 1994, a aparut La forma dell’acqua, primul roman din seria Comisarul Montalbano, personaj care avea sa se transforme in scurt timp intr-un adevarat cult. Comisarul Montalbano (numit in onoarea scriitorului Manuel Vazquez Montalban) a devenit atat de popular (la aceasta contribuind si un serial de televiziune de mare succes), incat Andrea Camilleri a ajuns in situatia de a nu mai putea renunta la el (asemenea lui Arthur Conan Doyle cu personajul sau Sherlock Holmes). Prin urmare, Camilleri ar fi luat hotararea ca ultima aventura a lui Montalbano s-o incredinteze editorului sau, cu indicatia de a fi inchisa intr-un seif si publicata abia dupa moartea autorului. In onorea sa, orasul natal Porto Empedocle, care sta la baza localitatii fictive Vigata unde Montalbano isi desfasoara activitatea, si-a schimbat denumirea in Vigata. Pana in prezent, seria cuprinde optsprezece titluri dintre care Nemira a publicat Hotul de merinde, Sunetul viorii, Forma Apei, Cainele de Teracota si Excursie la Tindari.