Gasca este afara

Pornind de la meditatia zen a gastei crescuta de mica intr-o sticla Osho are prilejul sa ne vorbeasca despre lume si despre viata in stilul lui caracteristic, amestecand profunzimi nebanuite, umor si intelepciune pura.
Practicantii Zen obisnuiesc sa mediteze asupra unor afirmatii paradoxale. O astfel de stravechea problema zen este aceea a gastei crescuta de mica intr-o sticla. In timp, gasca devine suficient de mare incat sa nu mai stea confortabil in sticla, iar problema care se pune este cum scoatem gasca afara fara sa spargem sticla si fara sa vatamam gasca? Pornind de la aceasta situati Osho are prilejul sa ne vorbeasca despre lume si despre viata in stilul lui caracteristic, amestecand profunzimi nebanuite, umor si intelepciune pura.

Constiinta ta este intotdeauna libera, este chiar libertatea. Problema apare atunci cand vrei sa o prinzi. Mintea este cea care incearca sa prinda ceva mai presus de puterile ei. Iluzoriul nu poate prinde realul, nici realul nu poate prinde iluzoriul, tine minte aceasta. Iluzoriul nu poate prinde nimic pentru ca nu exista; realul nu poate prinde iluzoriul pentru ca nu ai cum sa prinzi o iluzie. Pur si simplu nu este.

Iluminarea nu este la fel de usor de avut, asa ca din ce te straduiesti mai mult s-o dobandesti, din aceea devine mai putin posibila. Nu poti prinde iluminarea in pumn. Dar o poti tine intre palmele deschise; acesta este modul in care o poti avea. In palmele tale deschise poti tine tot cerul, toate stelele, intreaga existenta; daca strangi pumnul, nu mai este nimic. Cu cat il strangi mai tare, cu atat mai putin posibil este sa ramana ceva acolo. Iluminarea se dobandeste cu palmele deschise, fiind relaxat, calm si tacut in adancul fiintei tale.