Confesiuni pentru istorie

„(…) Las urmasilor mei faptele, asa cum au fost ele, sa le judece ei, sa le aprecieze, sa le cantareasca si sa dea verdictul, pentru ca fara indoiala, un verdict pana la urma va prevala. (…) In ce ma priveste, tot ceea ce am facut, am facut gindindu-ma la popor si la tara. Pentru acest motiv, pot privi in ochii oricui. (…)

Peste un numar de ani, isi va da verdictul si istoria, care va fi scrisa fara ura si partinire, cu privire la evenimentele din decembrie 1989 si la rolul pe care l-am avut si eu, si institutia pe care o conduceam atunci, in acel moment de rascruce al destinelor tarii noastre.

De aceea, va solicit un singur lucru: sentinta pe care o veti da dumneavoastra sa coincida cu verdictul Istoriei, pentru ca sa nu fie infirmata de aceasta.

Va multumesc.”