O alegere imposibila

Cand Rosie, Penn si cei patru fii intampina venirea pe lume a celui mai nou membru al familiei, nimeni nu e surprins de faptul ca bebelusul e un alt baietel. Dar Claude nu e ca fratii sai. Intr-o zi se imbraca intr-o rochie si refuza sa o mai dea jos. Vrea sa aiba parul atat de lung, incat sa stea pe el. De fapt, el vrea sa fie fata atunci cand o sa fie mare. Rosie si Penn nu intra in panica la inceput. Pana la urma, copiii trec prin tot felul de etape, si sa-ti imaginezi ca esti altcineva e distractiv. Dar nu peste mult timp intreaga familie ajunge sa pastreze secretul lui Claude. Pana cand intr-o zi adevarul iese la iveala... E o carte despre revelatii, transformari, povesti si despre familie. Schimbarile sunt intotdeauna dificile, miraculoase si din nou dificile. Sa devii parinte e un salt in necunoscut, cu inima plina de speranta si de dragoste. Copiii cresc, dar nu sunt intotdeauna asa cum se asteapta adultii sa fie. Familiile care pastreaza secrete nu pot sa le pastreze la nesfarsit.

Fragment din cartea "O alegere imposibila" de Laurie Frankel

"- Asta e o poveste, Rosie. Una adevarata, nu una Disney. Soarecii nu pot vorbi. Pasarile pareau sa-si bata joc de el pentru ca erau mult mai libere decat el. Avea prieteni de la scoala, sigur - era presedintele consiliului elevilor, cum altfel, si asa cunostea multi copii. Plus Clubul de Matematica. - dar nimeni care sa il inteleaga cu adevarat. Asta pana cand a cautat in costumul de armura.
- Ce costum de armura?
- Cel care se afla pe hol, langa camera lui.
- Mi-ai spus despre asta inainte?
- Da. Asculta cu atentie.
- Am ascultat cu atentie. Adormeam pentru ca ai spus ca e o poveste de mers la culcare. Daca as fi stiut ca e o poveste cu informatii ascunse, as fi incercat mai tare sa-mi tin ochii deschisi.
- Nu erau informatii ascunse. Ti-am spus: acoperis ca niste dinti, bete cu bile la capat, costum de armura pe hol, isi face singur curat in baie. Toata povestea e chiar aici. Asta e tot ce trebuie sa stii.
- Ce se afla in costumul de armura de pe hol? Ea statea cu mainile lipite sub obraz ca o fetita care adoarme pe o felicitare, zambindu-i somnoroasa si incercand, esuand sa-si tina ochii deschisi.
Penn intinse mana si ii netezi parul, fruntea.
- Iti spun maine-dimineata restul povestii.
- E doar un pretext sa ma tii aici?
- Locuiesti aici.
- Ca Seherezada?
- Seherezada locuieste aici?
- Nu uita unde ai ramas cu povestea, spuse Rosie cand adormea, in sfarsit. Cand ne trezim, vreau sa-o iei de unde am ramas.
Totusi, cand s-au trezit, au reluat din alta parte.
- Ultima oara cand am discutat chestiunea, i-a amintit Penn saritor, ai spus „mai vedem".
- Atunci sa vedem, a spus ea."