Sora Mariei Antoaneta

 
Maria Carolina Charlotte este a zecea fiica si unul dintre cei saisprezece copii ai imparatesei Maria Tereza a Austriei. Pozitia ei ca arhiducesa de Habsburg o va forta inevitabil sa-si paraseasca tara, familia si sora iubita. Dupa sarbatorirea unui mare triumf, tragedia loveste, iar sora mai mare Josepha se imbolnaveste si moare. Charlotte se confrunta cu o noua realitate tulburatoare: acum trebuie sa se marite cu Ferdinand in locul surorii sale. Descopera ca viata la Napoli e mult mai complicata decat isi imaginase, iar pentru ca regatul e pe marginea prapastiei, ii cere ajutorul fratelui sau Leopold. In scurt timp, Charlotte trebuie sa-si adune puterile pentru a face ceea ce a facut si mama ei inainte: sa preia controlul asupra tarii.
Intr-o perioada marcata de revolte politice, de executii regale si de criza tot mai grava cu care se confrunta in Franta sora ei favorita, Maria Antoaneta, cum poate o tanara regina sa tina totul sub control si sa nu piarda pe nimeni dintre cei apropiati? 
Un portret exceptional al dinastiei regale Habsburg din Austria secolului al XVII-lea, aceasta poveste bogata despre putere, intriga si ambitie este relatata intr-o carte captivanta. - Publishers Weekly
O poveste fascinanta despre luptele, sacrificiile, sperantele, temerile, relatiile incurcate, aventurile amoroase, intrigile si tradarile care inconjurau una dintre cele mai puternice familii ale vremii. - BookBub
Traducere din limba engleza de Edith Negulici.

 Fragment din cartea "Sora Mariei Antoaneta" de Diana Giovinazzo:
"Am mototolit inca o scrisoare de-ale lui Leopold si am aruncat-o prin birou. Francezii se aflau intr-o revolta deschisa impotriva monarhiei. Cand Spania amenintase sa-mi ia tronul, Iosif si Leopold au profitat imediat de ocazie sa ma apere, Iosif mergand pana la pregatirea armatelor austriece pentru razboi. M-am enervat ca nu faceau la fel si pentru Maria Antoaneta.
Situatia este mult mai complicata. O scuza jalnica, dupa parerea mea. Lui Leopold ii era prea frica sa inceapa un razboi cu Franta, lasand ca fiicele Habsburgilor sa fie iarasi sacrificate. Desi mama murise de zece ani, fiicele ei inca sufereau din cauza hotararilor ei.
- Majestate, totul e in regula?
Emma, noua mea doamna de onoare, se strecurase in biroul meu.
- Da, am spus, masandu-mi radacina nasului. Dar lumea ar fi un loc mult mai bun daca oamenii mi-ar face pe plac.
Am zambit, uitandu-ma la Emma. Traise atat de multe experiente in doar douazeci si cinci de ani, incat era usor sa uiti cat era de tanara.
La scurt timp dupa casatoria ei cu Sir Hamilton, o invitasem la palat, la o plimbare prin noua mea gradina englezeasca.
Am iesit din golful dintre stanci si am coborat treptele, strajuite de coloane sfaramate, pana am ajuns pe malul lacului mic. Emma scoase un mic tipat de bucurie in timp ce un fluture zbura in jurul ei.
- Napoli nu inceteaza sa ma surprinda. Sunt atat de fericita ca William m-a adus aici!
Vorbea o franceza impecabila.
- Ati mai spus asta. Din cate am inteles, a fost un scandal.
- Cred ca lui William, mai presus de orice, i-a fost mila de mine.
Emma se uita la lac, unde o broasca sari de pe o frunza mare de nufar, tulburand suprafata linistita a apei.
- Viata in Anglia nu a fost cea mai agreabila. William spunea ca Napoli mi-ar prinde bine pentru dispozitia mea.
- Ati fost bolnava?
Emma se uita la mine, iar zambetul ii disparu de pe chip.
- Exista unele boli ale sufletului. Ridica din umeri, iar tristetea i se risipi ca prin farmec. Stiu ce credea toata lumea despre mine si William. Si exista o mare diferenta de varsta intre noi. Dar William este un om bun. Mult mai bun decat orice alt barbat pe care l-am cunoscut vreodata. Stiati ca noi am locuit in apartamente separate pana cand ne-am casatorit?"