Habarnam pe luna

Asa cum v-am anuntat, seria aventurilor lui Habarnam si ale prietenilor sai nu s-a incheiat. Nici n-avea cum. Prichindeii, dupa cum stiti, sunt dornici sa calatoreasca, sunt foarte curiosi si, mai presus de toate, plini de neastampar. De data asta ei vor sa porneasca spre Luna. Ideea calatoriei i-a venit lui Stietot si, ca s-o duca la indeplinire, a construit o nava cosmica, cu care sa zboare doar prichindeii cei mai disciplinati, adica bineinteles nu Habarnam si Gogoasa.

Dar ce sa vezi? Lucrurile au luat o alta intorsatura: tocmai ei doi ajung primii pe Luna, unde au parte de peripetii de tot soiul cu „prichindeii lunatici", niste prichindei cu altfel de apucaturi si altfel de preocupari decat cei pamanteni.
Sfatul nostru este sa nu lasati cartea din mana pana ce nu veti afla cum i-a salvat Stietot, impreuna cu Cercelusa si cu Scrumbiuta, pe cei doi aventurieri si cum s-au intors cu totii pe Pamant.
Fragment din cartea "Habarnam pe luna", de Nikolai Nosov

"Stiind ca Gogoasa s-a chinuit toata noaptea cautand iesirea din racheta, Habarnam hotari sa-l lase sa se odihneasca, iar el se duse in cabina astronomica sa se uite cat s-a apropiat nava cosmica de Luna. Prin hublouri, la fel ca inainte, se vedeau cerul negru cu stelele, discul puternic stralucitor al Soarelui si Luna argintie. Soarele avea aceeasi dimensiune care se vede in mod obisnuit de pe Pamant, in schimb Luna se facuse de doua ori mai mare. Lui Habarnam i se paru ca vede pe suprafata Lunii detalii pe care inainte nu le observase, dar, pentru ca nu se uitase niciodata cu atentie la Luna, nu putea fi sigur ca vede aceste detalii pentru ca e mai aproape de Luna sau pentru ca acum se uita la ea mai atent. 
Desi racheta gonea prin spatiu cu o viteza ametitoare, cu doisprezece kilometri pe secunda, lui Habarnam i se parea ca sta pe loc si ca nu se apropie de Luna nici macar cu o jumatate de deget. Acest lucru se explica prin faptul ca distanta de la Pamant la Luna e foarte mare in jur de patru sute de mii de kilometri, iar la distanta aceasta uriasa viteza de doisprezece kilometri pe secunda nu e atat de mare, incat sa poata fi observata cu ochiul liber, mai ales cand esti intr-o racheta. 
Trecura doua sau trei ore, iar Habarnam se tot uita la Luna si nu se putea desprinde de ea. Luna il atragea pur si simplu. 
In cele din urma Habarnam simti o senzatie chinuitoare in stomac si abia atunci isi dadu seama ca e ora pranzului. Cobori degraba in compartimentul pentru alimente si vazu ca Gogoasa e treaz si mesteca ceva cu multa pofta."