Lumea din Copacul Departarilor

Connie cea curajoasa este nevoita sa locuiasca o vreme cu Beth, Frannie si Joe, in casa lor de langa Padurea Fermecata. Desi ea nu crede in Copacul Departarilor, fetita ajunge sa ii cunoasca pe magicii lui locuitori si chiar se imprieteneste cu Zana Maseluta, Luna-Plina si Mos Cratita.
Impreuna cutreiera taramurile din varful copacului, se urca pe Scara-far'-de-varf, fug de uriasi si reusesc sa scape de la scoala lui Madam Rasteala. Dupa asemenea aventuri, nu e de mirare ca fetita nu mai vrea sa plece acasa!
Fragment din cartea "Lumea din Copacul Departarilor" de Enid Blyton:

"Strabatura padurea si ajunsera la un copac urias, cu un trunchi nemaivazut de gros si noduros. Connie privi in sus, printre crengi.
- Vai de mine! exclama. ea. N-am mai vazut niciodata un asemenea copac! Acesta este magicul Copac al Departarilor ? Ce minunatie!
- Da, confirma Joe, bucurandu-se de uimirea fetei. Iar, asa cum ti-am spus, sus de tot, in varf, in fiecare saptamana soseste un taram diferit. Ma intreb carui taram i-a venit randul acum. Vezi tu, nu le vizitam pe toate, pentru ca nu sunt tocmai placute. Odata am ajuns pe Taramul Artagosilor si a fost ingrozitor. Si, nu de mult, a sosit Taramul Pedepselor. Nu ne-am dus, dupa cum iti poti inchipui ! I-am intrebat pe amicii nostri Luna-Plina si Matasuta cum e acolo si n-au stiut nici ei sa ne spuna, insa se auzeau neincetat tot soiul de tipete si urlete...
- Vai de mine! exclama Connie ingrijorata. N-as vizita taramul acesta in ruptul capului! Dar, oricum, adauga ea imediat, nu cred in povestile astea.
- Bineinteles ca nu crezi, spuse Joe zambind cu gura pana la urechi. Nu crezi nici in Copacul Departarilor, nu-i asa? Si totusi asta nu te opreste sa te catari in el. Haidem sus!
Apucara crengile de jos si din doua miscari fura in copac. Era un arbore in care te puteai catara usor: avea crengile solide, iar multimea de omuleti care traiau in el batatorisera carari pe ramurile late. 
- Ce fel de copac este? vru sa stie Connie. Mie-mi pare a fi cires. Priviti, acelea sunt cirese, nu? Pacat ca nu ajung la ele. In fine, o sa culeg altele mai sus.
- Eu te-as sfatui sa le culegi acum sau o sa te trezesti ca mai sus cresc nuci, spuse Beth razand."