Dragi prieteni rozatori,
Aici, in Soricezia, pe Insula Soarecilor, toate cartile mele sunt bestselleruri! Dar cum, nu le cunoasteti? Sunt povesti amuzante, mai fragede ca mozarella, mai gustoase ca branza... povesti cu mustati, desigur, pe cuvantul lui Geronimo Stilton!
Ce vrea sa zica soarecele acesta ciudat, care a venit la mine in birou sa-mi spuna ca nu ma pot numi Stilton? Si de ce trebuie sa plec in Marea Britanie, unde se produce faimoasa branza care se numeste chiar Stilton? si ce treaba am eu cu o rozatoare misterioasa care a furat toata branza... Stilton?
Fragment din povestire:
„Am dat cu pumnii in usa camerei frigorifice.
- Deschideti! Deschideti!
Dar nu mi-a raspuns nimeni.
Toti plecasera.
Fabrica era pustie. Iar eu eram incuiat inauntru, ca un soarece prins in cursa... si era frig!
Temperatura din camera era atat de scazuta, ca parca eram la POLUL NORD!
Am cautat o cale de iesire, dar incaperea parea blindata.
Eram incuiat acolo!
Si nimeni nu avea sa ma caute: toti credeau ca eram cine stie pe unde, cufundat in scris!
Mi-am tras gulerul in sus si am topait pe loc sa ma incalzesc un pic. Aveam turturi la mustati, blanita acoperita cu chiciura si urechile inghetate. Am strigat:
- Nu vreau sa-mi las oasele aici! Sfanta mozzarella, sunt prea tanar SA MOR!
Mi-era din ce in ce mai frig... ma treceau fiori din varful mustatilor pana in varful cozii. Cand ma asteptam mai putin, am auzit un zgomot ciudat, inabusit.
Trrrrrr...... rrrrrrr...... rrrrrr....
Varful unei bormasini enorme patrundea in camera frigorifica.
M-am ascuns dupa in raft cu branza, sa vad cine voia sa intre.
Prin gaura a patruns LUMINA unei lanterne, apoi am zarit o umbra...
Am inghetat.
Dar, de aceasta data, nu numai de frig.
Ci si de FRICA.”