Nu-i asa ca aveti un copil hipnotizat de ecranul computerului si caruia lectura, ba chiar cartea ca obiect, ii sunt antipatice? Iar dumneavoastra, adica cei din generatia noastra, am pastrat cu sfintenie in sertarele sufletului, ca pe un stravechi diamant de familie, superstitiile cartii ca eliberare, ca zbor al fanteziei, umplere a mintii si sete de aventura, nu-i asa?
Ei bine, Printul iluziilor face dreptate ambelor parti. Daniel, adolescentul nemultumit de obiceiurile prafoase din biblioteca parintilor, se apuca el insusi sa-si faca drum initiatic prin labirintul incercarilor de curaj imaginativ, in vreme ce Stelian Turlea, dupa sase carti despre Daniel, cu aventuri ca-n Ciresarii veacului XXI, devine personaj ironizat de propriul fiu, cu duiosie, desigur.