„Exista un bun-simt al acestui popor si o masura, un drag de munca in idei si o spalare de vedenii, un mod drept de a construi si de a aseza chiar si aerul pe frunze, care il cinsteste si care tot timpul se reproduc. Exista o omenie a florii si o suavitate a painii aici la noi unde ingerii au burta si muntii suplete. Repezi la suprafata si iuti in strafund, pestii din piatra ii pescuim, sculptandu-i cu dintii pe cei din apa. Oricine la noi e ca la el acasa daca nu isi uita inima altunde. Vorba dulce mult aduce, asa se face ca aici la noi se mai gaseste si cand nu se mai gaseste. Toate aceste precepte taranesti se vor fi aflat si in adolescentul Eugen Simion cand a optat pentru cerneala. Astazi il regasesc, dupa ce am tocit cu coatele aceleasi banci de scoala si cu sufletul acelasi praf de aripa de flutur, implinit si in luminoasa maturitate. El si-a facut din modul echilibrat si adanc de a gandi o respirare, iar din modul curat si pe-ndelete de a cumpani – inspirare. Foc de inteligent, el este insa, mai intai de aceasta povara, talentat. Dorul de Apollo si-l striga parca din bratele lui Dionysos. Eugen Simion reprezinta si este intelectualul roman autentic. Creator de ramura cu umbra, adica nepot de stejar si var primar cu marul domnesc. Cartea Domniei Sale Scriitori romani de azi este cea mai de seama de la Istoria literaturii romane a lui G. Calinescu, intru dragoste de poezia patriotica, dupa opinia inimii noastre.” Nichita STANESCU, „Arges”, 1976.