Warren al XIII-lea si Padurea Soaptelor. Volumul 2

Era o dupa‑amiaza calda de vara, iar Warren hoinarea cu picioarele sale enorme de la un sat la altul. Sunetele pasilor sai erau destul de zgomotoase incat sa fie auzite de la kilometri distanta, dar Warren al XIII‑lea de abia le remarca; huruitul asurzitor devenise pentru el la fel de mangaietor si familiar ca ticaitul bland al unui ceas cu pendul.
Warren se sui pe acoperisul hotelului ca sa bata in cuie o tigla desprinsa. Cei sase corbi care traiau in casuta de pasari de pe acoperis isi scoasera capetele prin deschizaturi, croncanind dupa mancare. Warren lasa jos ciocanul si scoase din buzunar un carnetel. Tinea mereu cateva felii de branza intre pagini si le arunca pe toate pasarilor, care incepura imediat sa se certe pe bucati. „Impartiti mancarea! Este destula pentru toate“, le dojeni Warren. Corbii erau lenesi si nu paraseau casuta sa isi caute singuri hrana, dar pe Warren nu il deranja asta. Ii facea placere sa aiba grija de fiecare oaspete, chiar si de cei cu pene.