„Urmarind anii de ucenicie si calatorie ai lui Dinu Zarnescu, Bogdan Cretu ii recupereaza prospetimea prin inepuizabilul sau libido scriptural, lansandu-se intr-un biografism bine fantasmat, si ne poarta, dezinvolt, de la tara la oras, din spatiul academic romanesc in cel occidental, din caminele studentesti si amfiteatre in muzee, la opera, in metroul parizian – peste tot, cu o mare foame de medii si tipologii. Dar, in primul rand, ne ofera – intre gasconada si drama, cand liric, cand sarcastic, cand ca un moralist autoironic – o galerie fara egal de personaje feminine, revizitand – pe cat de exuberant, pe atat de nuantat – erosul si polemizind indirect cu tezele uniformizatoare si castratoare ale ideologiilor de gen. ” (O. Nimigean)