Cel mai vestit vanzator din lume

    Prima parte a frumoasei povesti a lui Hafid, cel mai vestit vanzator din lume, a cunoscut un imens succes, fiind vanduta in peste 9 milioane de exemplare. In cativa ani de la aparitie, oricine auzise de ea dorea sa se inspire din povestea vietii lui Hafid si sa cunoasca succesul si implinirea cu ajutorul celor 10 pergamente ce-l initiasera pe cel mai vestit vanzator din lume.

    La douazeci de ani de la debut, eroul cartii intrase deja in legenda, iar creatorul acestuia era asaltat de cititorii ce doreau sa afle continuarea povestii. Astfel s-a nascut cea de a doua parte a cartii. Eroul ne lasa mostenire pilda vietii sale si propria-i intelepciune.
    Dale Carnegie spunea ca exista patru cai, si numai patru, prin care putem avea contact cu lumea. Suntem evaluati si clasificati in functie de ceea ce facem, cum aratam, ce anume spunem si cum o spunem.
    Colectia Carti Cheie a fost conceputa tocmai pentru a va ajuta sa parcurgeti aceste patru cai, dezvaluind secretele de succes ale celor mai avizati autori in materie. Un ghid esential pentru cei care doresc sa isi atinga scopurile propuse si sa aiba o viata fericita si echilibrata.
    Fragment din volum:
 
    “Cine este acela care are atat de putina credinta incat in momentul unui mare dezastru sau al unei dureri sa nu-l cheme pe Dumnezeu? Cine este cel ce nu s-a rugat Lui cand a avut de infruntat un mare pericol, moartea sau un mister dincolo de ceea ce a trait vreodata sau dincolo de intelegerea lui? De unde vine oare acest instinct profund in rostirea tuturor creaturilor in momentele de primejdie? Misca-ti repede mana pe dinaintea ochilor cuiva si pleoapele lui vor clipi. Ciocaneste genunchiul cuiva si piciorul lui va tresari. Pune pe cineva sa infrunte intunecata groaza si gura lui va spune: „Dumnezeul meu!" din acelasi profund impuls.
    Nu e nevoie ca viata mea sa fie una religioasa pentru ca eu sa recunosc aceasta mare taina a naturii. Toate creaturile care merg pe pamant, inclusiv omul, poseda instinctul de a striga dupa ajutor. Oare de ce avem acest instinct, acest dar?
    Nu sunt oare strigatele noastre o forma de rugaciune? N-ar fi oare de neinteles ca, intr-o lume guvernata de legile naturii, mielului sau catarului sau pasarii sau omului sa le fie dat instinctul de a striga dupa ajutor, daca acest strigat n-ar trebui sa fie auzit de o forta superioara ce are puterea sa auda si sa raspunda strigatelor noastre, asa cum ne-au asigurat cateva mari minti ale omenirii? De acum inainte ma voi ruga, dar strigatele mele de ajutor vor cere doar indrumare.
    Nu ma voi ruga niciodata pentru lucrurile materiale ale acestei lumi. Nu voi striga dupa un servitor sa-mi aduca mancarea. Nu voi porunci unui hangiu sa-mi dea o camera. Nu voi dori niciodata sa-mi fie livrate aur, iubire, sanatate, victorii marunte, faima, succes sau fericire. Doar pentru indrumare ma voi ruga, sa-mi fie aratata calea de a dobandi aceste lucruri, iar rugaciunii mele i se va raspunde intotdeauna."