Strategii de finantare a invatamantului superior romanesc in context european

In actualul context al societatii bazate pe cunoastere, sistemul de invatamant al unei tari constituie poate mai mult ca oricand „cheia” dezvoltarii sale prezente si viitoare. Desi finantarea nu este tocmai „mama invataturii”, un sistem de invatamant eficient, echitabil si competitiv, nu poate exista fara o sustinere financiara optima.

Insuficienta resurselor coroborata cu explozia numarului de studenti, cat si a numarului de institutii de invatamant ofera o imagine relativ sumbra a invatamantului romanesc.

Exista in cele opt regiuni de dezvoltare, 49 universitati publice cu peste 550 de facultati, in care studiaza circa 900000 studenti. Acestora institutii li se adauga alte 315 facultati ale invatamantului privat. Sunt zone unde gasim si cate cinci universitati publice pe o raza de 300 km, cu domenii de studii similare si unde, din cauza cererii scazute, concurenta este foarte redusa. Se naste astfel intrebarea: mai exista oare dorinta universitatilor de a actiona in planul imbunatatirii calitatii serviciilor oferite? Oare resursele publice nu sunt „risipite“ in zone ineficiente? 

Un lucru este cert: statul suporta la fel finantarea unui student competitiv ca si pe aceea a unuia neperformant. Evident, nu este echitabil ca o universitate in care gradul de promovabilitate este redus sa beneficieze de aceeasi finantare ca si o institutie in care raportul absolventi/studenti in an terminal este aproape unitar. De aceea sunt necesari noi indicatori de apreciere a eficientei activitatii financiare a universitatilor, care sa vina in completarea celor existenti si sa asigure o eficienta sporita alocarii resurselor publice.

Daca se are in vedere aportul mediului privat la finantarea invatamantului, se observa o pondere extreme de redusa a acestuia in totalul resurselor atrase de universitati. Aceasta situatie poate fi explicata si prin faptul ca in prezent, investitia in educatie este considerata de catre mediul de afaceri romanesc o cheltuiala neatractiva, fiind o investitie cu grad de risc ridicat si cu o perioada de recuperare mare.

Desi oferta de servicii educationale universitare este larga, comparativ cu multe state europene, taxele de studiu in Romania sunt destul de ridicate, intre 600-1500 euro/an. Astfel, in Academia de Studii Economice din Bucuresti taxa anuala la studiile de licenta este de 700 euro, in Universitatea Politehnica din Bucuresti 800 euro in timp ce la universitatile de medicina taxa pentru un an de studii de licenta este in medie de 1500 euro/an. Invatamantul superior public din Romania se confrunta in prezent cu o competitie acerba din partea universitatilor private, care scolarizeaza circa 400.000 de studenti si ale caror taxe de studiu sunt, pe alocuri cu mult sub costul real impus de instruirea unui student. 

La o analiza atenta a pietei educatiei universitare din tara noastra se distinge si o presiune a universitatilor din afara, atat din perspectiva taxelor de scolarizare, mai atractive, cat si a calitatii serviciilor oferite. Astfel, daca pana acum un roman care voia sa mearga la Universitatea din Utrecht scotea din buzunar circa 6000 de euro pentru un an universitar pentru o facultate de trei ani si 10000 de euro pentru o facultate de medicina, in prezent, taxele au scazut pentru un an de licenta la 1.672 de euro.

O alta oportunitate ar putea fi universitatile italienesti, unde taxele au scazut in ultimii ani de la 4.000 de euro pe an la numai 500 de euro anual. In prezent, la Universitatea din Bologna, un roman plateste o taxa egala cu cea de la o facultate din cadrul Universitatii din Bucuresti. Mai ieftin se poate studia la Universitatea din Innsbruck, din Austria, unde anul de studii costa 800 de euro anual pentru absolventii veniti din spatiul Uniunii Europene. In capitala Germaniei, institutii de invatamant superior cu renume international, cum ar fi Universitatea Humboldt sau Universitatea Libera Berlin, nu percep taxe de scolarizare.

In plus, chiriile pot fi mai mici chiar decat in Bucuresti, astfel incat un student poate gasi o garsoniera de inchiriat sau poate imparti un apartament cu alti colegi, platind circa 200 euro pe luna.

Desigur, sunt si state in care taxa de studii universitare este mult mai mare. Astfel, in Olanda, la Universitatea din Amsterdam un student trebuie sa plateasca 1.672 euro/an - taxa de scolarizare pentru un an de licenta si pentru taxele suplimentare aproximativ 600 de euro/an. La Universitatea Tehnica din Eindhoven taxa anuala de studiu pentru licenta platita de cei care provin din spatiul Uniunii este de 1.672 de euro/an, iar taxele suplimentare se ridica la 1000 de euro. Un student din Uniunea Europeana admis la Universitatea Cambridge plateste taxe de scolarizare pentru un an de licenta, de 3.491 euro/an, iar costurile de intretinere variaza intre 6.660 si 8000 de euro/an.

Consolidarea Spatiului European al Invatamantului Superior (SEIS) obliga autoritatile romane din domeniu sa acorde o mai mare atentie modului de constituire si alocare a banului public in domeniul invatamantului superior.

Daca la inceputul anilor ’80, Romania facea parte din primii 15 furnizori de servicii academice pentru studenti straini, cu un numar de 16.962 de studenti internationali inmatriculati in 1981, dupa 1989, apatia autoritatilor si universitatilor romanesti a dus la scaderea atractivitatii Romaniei pe piata internationala a invatamantului superior.

Si in legatura cu candidatii romani situatia s-a schimbat semnificativ dupa 1989. Un numar tot mai mare de absolventi de liceu isi continua studiile universitare in strainatate. Se naste astfel o intrebare fireasca: de ce sistemele de invatamant din afara sunt mai atractive pentru tinerii nostri si ce ne lipseste noua?

Printre argumentele absolventilor de liceu regasim motivatii extrem de concrete: pregatirea profesionala formativa in detrimentul celei cognitive, des intalnita in scolile noastre; cadru legislativ adecvat, stabil; politici protectioniste pentru credite de studii acordate elevilor si studentilor, rambursabile dupa absolvire/incadrare; oferta academica bine structurata si fundamentata; mediu economic mai stabil; vizibilitate internationala s.a.. Plecarea tinerilor la studii in strainatate ar putea fi un fenomen  acceptabil daca am avea si certitudinea ca acestia vor reveni in tara ca specialisti. Statisticile demonstreaza insa ca aproape jumatate dintre ei raman in afara tarii.

In prezent, numarul studentilor straini care studiaza in Romania ca urmare a acordurilor bilaterale este nesemnificativ (maxim 200), iar numarul studentilor Erasmus care au venit la studii in Romania, in anul universitar 2008-2009 a fost de 1208 persoane, comparativ cu cei 3744 care au plecat la studii in alte state europene. Un loc aparte il ocupa absolventii din Republica Moldova, pentru care numarul de locuri in anul I, pentru studii universitare de licenta in universitatile romanesti a crescut de la 1.650 la 3.520. Dintre cele 3.520 de locuri, 1.900 sunt fara plata taxelor de scolarizare si cu bursa, iar restul sunt fara plata taxelor scolare dar fara bursa.

La masterat, numarul de locuri pentru cetatenii moldoveni a fost de 935, din care 505 sunt fara plata taxelor de scolarizare si cu bursa, iar restul sunt fara plata taxelor scolare dar fara bursa.

Nu trebuie sa se piarda din vedere faptul ca  internationalizarea se va putea face doar daca se vor corela in acelasi timp politicile la nivel de sistem – Guvern, Ministerul Educatiei, Ministerul de Externe, Presedintie - cu politicile la nivel de universitate. Cheia reusitei oricarui tip de politica este coerenta, continuitatea si sincronizarea cu restul politicilor existente.