Harry Potter si Talismanele Mortii.Vol. 7

Harry Potter paraseste pentru ultima oara Aleea Privet. Urca in atasul motocicletei lui Hagrid si porneste alaturi de urias spre cer. Stie ca Lord Voldemort si Mortivorii sunt pe urmele lor, nu prea departe. E rupta vraja de protectie care l-a aparat pana de curand, insa el nu se poate ascunde la nesfarsit. Toti cei iubiti de Harry sunt inspaimantati de Lordul Intunecat, iar pentru a-l opri Harry e silit sa gaseasca si sa distruga Horcruxurile ramase. Batalia cea de pe urma sta sa inceapa – Harry trebuie sa reziste si sa-si infrunte dusmanul.


Fragment din cartea "Harry Potter si Talismanele Mortii" de J.K. Rowling :
 

"— Ce inseamna asta? ii rasuna lui Harry in urechi vocea cumplit de familiara, taraganata a lui Lucius Malfoy.
Harry se panica de-a binelea. Acum chiar ca nu avea nicio idee cum puteau sa mai scape de acolo. Si, cu cat frica lui sporea, cu atat ii era mai usor sa blocheze gandurile lui Voldemort, desi cicatricea inca il frigea.
— Cica l-au prins pe Potter, raspunse vocea glaciala a Narcissei. Draco, ia vino incoace!
Harry nu indrazni sa se uite drept la Draco, dar, privind piezis, vazu ca prin ceata un baiat ceva mai inalt decat el ridicandu-se dintr-un fotoliu. Avea o fata palida si ascutita si par blond alburiu.
Greyback ii obliga pe prizonieri sa se intoarca iar, astfel incat Harry sa ajunga direct sub candelabru.
— Ei, baiete? harai licantropul.
Harry ajunsese cu fata spre o oglinda atarnata deasupra semineului, un obiect minunat, ornat cu mare pricepere, cu o rama plina de volute complicate. Prin fantele ochilor isi vazu chipul reflectat in oglinda pentru prima oara de cand parasisera casa din Piata Grimmauld.
Avea o fata uriasa, lucioasa si roz, iar vraja facuta de Hermione ii schimonosise trasaturile. Parul negru ii crescuse pana la umeri, iar barbia ii era acoperita de o umbra intunecata. Daca n-ar fi stiut ca el statea acolo, s-ar fi intrebat cine era individul care purta ochelarii lui. Hotari sa nu spuna nimic, pentru ca vocea l-ar fi dat de gol. Si pana ajunse Draco langa el, facu tot ce putu sa nu li se intersecteze privirile.
— Ce zici, Draco? intreba Lucius Malfoy, iar vocea trada un interes puternic. Este adevarat? Este Harry Potter?
— Nu pot... nu pot sa-mi dau seama bine, raspunse Draco.
Se tinea la distanta de Greyback si parea ca ii este la fel de frica sa-l priveasca pe Harry cum ii era si lui Harry sa se uite la el.
— Dar uita-te bine la el, uita-te! Vino mai aproape!
Harry nu-l mai auzise niciodata pe Lucius Malfoy vorbind cu atata inflacarare.
— Draco, daca noi vom fi cei care i-l vom preda pe Potter Lordului Intunecat, atunci ni se va ierta to...
— Da' n-o sa uitam cine l-a prins efectiv, domnule Malfoy, sper, nu? spuse Greyback pe un ton amenintator.
— Fireste ca nu, fireste ca nu! zise Lucius, incepand sa-si piarda rabdarea.
Se apropie si el de Harry atat de tare, incat Harry, chiar printre pleoapele umflate, putu observa pana si cele mai neinsemnate detalii ale chipului lui Lucius, de obicei inexpresiv Si palid. Cu fata ca o masca puhava, Harry se simtea de parca ar fi pandit printre gratiile unei custi.
— Ce i-ati facut? il intreba Lucius pe Greyback. Cum l-ati adus in starea asta?
— Noi nu i-am facut nimic.
— Din punctul meu de vedere as zice ca i s-a aplicat Blestemul Piscator, spuse Lucius.
Ochii lui cenusii se oprira asupra fruntii lui Harry.
— Se vede acolo ceva, sopti el. Ar putea fi cicatricea, dar foarte labartata... Draco, vino aici si uita-te ca lumea! Ce crezi?
De data aceasta, Harry vazu si fata lui Draco foarte de aproape, alaturi de a tatalui sau. Asemanarea dintre ei era extraordinara, mai putin faptul ca in timp ce tatal lui parea peste masura de incantat, expresia lui Draco era rezervata si trada chiar teama."