Bucataria fara bucatarie

Intotdeauna, OMul a fost si este optimist, tocmai pentru ca viata este firesc sa mai spere sa fie salvata, traita si nu imbolnavita, imbatranita apoi ucisa, astfel incat, in tot raul e si un bine, este bine ca aceste consecinte se pun deja singure in evidenta, putand de acum sa avem curajul, macar la nivel particular, sa modificam ceva din parametrii experientei prea mult repetate in aceleasi conditii si cu aceleasi rezultate, macar la nivelul partii atat de importante a fiecarei noastre zile, alimentatia. Solutii exista, ele deja s-au conturat, asteapta doar sa le vedem, sa le verificam si apoi, sa le folosim.

Astfel, pentru ca ceea ce se consuma, alimentele, sa isi pastreze calitatea de viu (energetic, informational), este firesc sa:
- consumam produsul si nu producatorul, deci laptele si nu vacuta, oul si nu gaina, fructul si nu copacul;
- sa nu folosim pentru pregatirea acestei hrane o temperatura mai mare decat temperatura vietii (temperatura corpului nostru fizic si chiar aceea de pastrare in alimente a enzimelor), deci sa nu folosim temperaturi de peste 36 grade Celsius;
- sa nu o facem ca pe o impunere, ca pe o reteta medicala, ca pe un tratament, ci deliberat, stiind ca este un mod corect de alimentatie, un firesc de-acum al gestului nostru alimentar, ca si cum dintotdeauna asa am facut, sau macar cu bucuria unei noi experiente, care rau nu poate sa faca, ci eventual, numai bine. Sa nu folosim produsele chimice ori de sinteza.

Fiecare dintre oameni, stiind, este liber sa aleaga, daca se pozitioneaza in una sau alta dintre posibilitatile:
- de a se lasa consumat de propria mancare;
- de a folosi hrana vie si a se echilibra, fara efort ci pur si simplu mancand;
- de a redeveni armonios, de a se reintoarce la propria lui conditie, aceea de OM!