Mancare ca la mama acasa

Cea mai dificila sarcina a unui scriitor de carti de bucate este sa ajunga la ultima pagina a manuscrisului si sa constate ca mai are atat de multe de spus, incat vrea s-o ia de la inceput. De ce am scris aceasta carte de bucate? Ca sa vorbesc despre bucataria romaneasca, despre formidabila ei varietate, despre imaginatia pe care o pun gospodinele in pregatirea hranei de fiecare zi, dar si despre bogatia pamantului care ne hraneste. O carte de bucate poate fascina. Ea ramane dovada in timp ca poporul acesta rezista de 2000 de ani in locul ales de Dumnezeu, prin atitudinea pe care o are fata de hrana pe care i-o ofera pamantul natal. 
Pamantul acesta — iubit, cantat, ingrijit, hulit sau parasit pentru alte zari — ramane sursa principala a hranei fizice si spirituale a oamenilor care-l locuiesc. 
In felul meu, practic si prozaic, fac din orice carte de bucate pe care o scriu o declaratie de dragoste tarii in care traiesc, comunitatii umane in care traiesc, respir, visez sau gatesc! Ma alatur atator condeie care au transmis peste timp retetele strabunilor nostri, mici poeme inchinate naturii, vietii si bunului Dumnezeu, caruia ii multumim "pentru painea cea de toate zilele". 


"Alimentatia — ca factor primordial al existentei organismelor vii — se bucura de atentia multor cercetatori, nutritionisti bucatari, vedete de doi lei, farsori, ghicitori in stele si autori de carti de bucate. Fiecare vine cu teoria lui, care e buna pentru el si nu pentru toti. Traim intr-o cacofonie alimentara care poate deruta. Pentru ca un profesor trebuie sa stie tot si abia dupa aceea sa invete si pe altii; pentru ca am scris mai multe carti de bucate; pentru ca am citit si am ordonat in fise mii de pagini despre alimentatie; pentru ca bucataria romaneasca incearca sa faca fata provocarilor de tot felul, dar nu-si pierde bunul simt si cumpatarea, pentru toate acestea imi permit sa va dau cateva sfaturi."