Basarabia romaneasca

In dezvoltarea teritoriala a statului rusesc gasim o trasatura, foarte importanta, care o deosebeste in mod fundamental de dezvoltarea teritoriala a sta­tului roman. La Romani expansiunea etnica preceda trasarea hotarelor politice, ceea ce inseamna ca am avut o dezvoltare teritoriala naturala, retinuta in limita modesta a nevoilor crescande ale populatiei. Nu asa a fost la Rusi, care au atins tarmul Marii Negre la sfarsitul secolului al XVIII-lea, atunci cand nu aveau inca un surplus de populatie, gata de plasare in noile locuri. A trebuit sa recurga la imprumut, la ele­mente alogene, la colonizare cu Greci, Armeni, Sarbi, Bul­gari, Polonezi etc. Deci dezvoltarea teritoriala ruseasca tradeaza caracterul ei artificial imperialist, dictat de unele idei preconcepute de dominatie slava si ruseasca peste tot. Tocmai acest sistem de colonizare, pe care Rusii l-au practicat in Sudul Rusiei, in stepa de pe malul nordic al Marii Negre, ei l-au extins si asupra Basarabiei. Rusii si-au propus sa realizeze in aceasta provincie doua scopuri bine definite: 1) Sa faca din majoritatea co­varsitoare a populatiei moldovenesti a provinciei, in urma unei colonizari continue si sistematice, o minoritate si 2) sa deznationalizeze aceasta populatie. Dar aceasta politica regionala, a dat gres. Guvernele rusesti nu au reusit sa atinga in Basarabia scopurile do­rite. In tot cursul dominatiei rusesti in Basarabia s-a pa­strat cultura moldoveneasca, straina Rusilor. Basarabia a ramas o puternica fortareata spirituala a romanismului, o provincie cu caracter romanesc, ca si inainte de anexare. Fara pastrarea culturii romanesti, acestei permanente reale etno–psihologice romanesti in Basarabia sub dominatia ruseasca, nu ar fi fost posibila Unirea Basarabiei cu Regatul Romaniei cu toate imprejurarile favorabile ale conjuncturii interne rusesti sau de ordin politic extern. Aceasta teza merita sa fie luata in seama si ne-am propus sa o demonstram.