Alexandru I, invingator al lui Napoleon, a fost o personalitate foarte contradictorie, impartit intre iluziile sale idealiste liberale si realitatile crude ale Rusiei autocrate. Inca nu s-au sfarsit ecourile dezbaterilor istorice privind rolul avut in asasinarea tatalui sau, inainte de urcarea pe tronul Rusiei. Se pare ca aceste imprejurari i-au cauzat remuscari si temeri ce au condus la accentuarea sentimentelor sale religioase. Imbatranit prematur si deziluzionat, Alexandru ajunge sa duca in palatul sau o existenta sumbra si izolata, visand sa renunte la tron. Apar informatii depre pregatirea unui complot primejdios, la nivelul armatei, urmarind rasturnarea regimului. Alexandru, insa da dovada de totala pasivitate.