Jumatate de lume. Marea sfaramata (Vol. 2)

    Cateodata o fata este atinsa de Mama Razboi. Thorn este acea fata. Hotarata sa razbune moartea tatalui ei, traieste doar pentru lupta. Dar atunci cand este acuzata de uciderea unui om in ring, trebuie sa lase totul in urma.

    Cateodata o femeie devine razboinic. Prinsa in planurile Parintelui Yarvi, preotul siret al Gettlandului, Thorn va trebui sa strabata jumatate de lume pentru a gasi aliati impotriva Marelui Rege si va invata lectia dura a sangelui si a tradarii.
    Cateodata un razboinic devine o arma.  Alaturi de ea in calatorie il are pe Brand, un tanar razboinic care nu vrea sa ucida, un om slab in ochii lui si ai ei, dar care poate fi singura salvare.
    Iar armele au un singur scop. Oare Thorn va fi mereu un pion in mainile celor puternici sau va putea sa isi croiasca propria cale?
     
    Fragment:
 
   “PREGATIT SAU MORT 
 
    - Pe zei! sopti Brand.
    Ruinele elfilor erau adunate pe ambele maluri ale raului, turnuri ce se inaltau semete, blocuri si cuburi, sticla lasata de elfi, acum sparta, stralucind cand razele plapande ale soarelui se loveau de ea.
    Raul Divin avea o albie atat de larga aici, incat era aproape ca un lac, cu dinti de piatra sparti si degete de metal iesind din apa putin adanca. Totul era acoperit cu plante agatatoare, peste tot rasareau mladite de copaci, sufocate de gramezi de rugi stravechi. Nicio pasare nu tipa, nici macar o insecta nu bazaia pe deasupra apelor nemiscate precum sticla neagra, doar cate o unda slaba acolo unde lamele vaslelor se cufundau in apa si totusi lui Thorn i se facu pielea de gaina, caci se simtea de parca era privita de la fiecare fereastra goala.
    Toata viata fusese avertizata sa nu se apropie de ruinele elfilor. Era singurul lucru asupra caruia mama si tatal ei cazusera mereu de acord. Oamenii riscau in fiecare zi sa-si faca navele sa esueze, apropiindu-se prea mult de coastele Gettlandului pentru a pastra distanta fata de insula bantuita, Strokom, de care Preotesele interzisera oricui sa se apropie. Boala pandea acolo, si moartea, si lucruri mult mai rele, caci elfii manuisera o magie suficient de puternica, incat s-o sfarame pe Zeita si sa distruga lumea.
    Si iata-i aici, patruzeci de oameni neinsemnati calare pe o crenguta goala, vaslind prin mijlocul celor mai mari ruine ale elfilor pe care le vazuse Thorn vreodata.
    - Pe zei! scanci Brand din nou, rasucindu-se ca sa priveasca peste umar.
    In fata lor era un pod, daca un lucru de o asemenea dimensiune putea fi numit pod. Probabil ca traversase raul, demult, intr-un singur arc ametitor, un drum ingust cladit intre doua turnuri maiestuoase, fiecare dintre ele facand din cel mai inalt turn din citadela din Thorlby un pitic.”