Insula zeilor

Insula zeilor
 
 
Pacat ca cele mai multe nu sunt crescute in tara, desi avem conditii excelente pentru aceasta! Unii tarani s-au boierit ceva de speriat, altii beau de nu mai stiu de ei si nu putini au luat calea strainatatii.
 
Mai precis, au migrat in alte tari europene, lucru ce nu inseamna chiar strainatate, ci un fel de patrie extinsa. Puteti avea si alta parere despre Uniunea Europeana, caci eu nu ma supar. Fiecare om judeca realitatea din jur cu mintea lui.
 
Telefonul imi piuie delicat. Il scot si privesc apelul. Seful Octogonului Romanesc, Laurentiu Cremene, ma cauta la o ora neobisnuita. Deschid aparatul si rostesc scurt:
 
- Ordin!
 
- Vino la mine, pregatit pentru o misiune interna de trei zile!
 
- Ora si data?
 
- Azi, la ora 12. 00.
 
- Am inteles!
 
Niciun cuvant in plus. Inchid si verific ceasul. Mai am o ora si ceva pana la intalnirea cu comandantul, timp suficient sa cumpar cateva flori pentru fiica si sotie. Aleg trandafiri galbeni pentru Alexandra si crizanteme ruginii pentru Ramona, platesc si sar in masina.
 
Pana acasa, fac numai opt minute de condus relaxat. Nu-mi fac niciun fel de probleme cu misiunea. Daca e in interiorul tarii, probabil mergem la Zamolxe, lucru cat se poate de placut mie.
 
Parchez si pornesc pe aleea strajuita de vita de vie de masa. Ciupesc cate o boaba din struguri, iar in fata casei culeg o para din pomul imens, mostenit de la colonelul Arbore.
 
Asta e obiceiul meu, sa mananc fructe direct din gradina, ca in copilarie. Mi se par mult mai gustoase decat cele servite la masa, dupa curatare si spalare. Cred ca acest obicei imi intareste imunitatea.
 
Ramona ma primeste cu o imbratisare calda, incantata fiind de flori. O anunt linistit ca plec in misiune prin tara, sa nu-si faca griji mari. Nu protesteaza si nu se lamenteaza, caci e deprinsa cu viata de sotie de ofiter de informatii.
 
Ma pregatesc sa-mi fac bagajul, dar constat ca nu l-am intrebat pe Cremene nimic despre tinuta. Nu are rost sa-l deranjez, asa ca aleg o tinuta sport destul de lejera, dar si o scurta mai groasa, pentru cazul ca mergem in munti.
 
Ma despart de sotie cu obisnuitul sarut si cu rugamintea de a avea grija de fata, aflata momentan la scoala. Niciun fel de emotie nu ma incearca. Plec in misiune ca la nunta...
 
 
CUPRINS:
Captiv in Maroc
V-am terminat, Varain!
Singur
Evadarea
Bine ca inca radem
Cartita
Insula zeilor
 
PARTEA A DOUA
 
Cap. 1. Ciocnirea de civilizatii
Cap. 2. Stelele Europei Unite
Cap. 3. Nationalism, populism si patriotism
Cap. 4. Suntem slabiti, dar neinfranti!
Cap. 5. Din ce voi trai, dragi romani?