Paginile care urmeaza pot fi citite ca un mesaj patetic, dar si ca un testament literar. Daca nu vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, cand eu nu voi mai fi.
Cand eram copil si am descoperit literatura, mi s-a parut ceva atat de frumos, incat am hotarat, cu un egoism ingenuu, sa nu mai vorbesc nimanui de existenta ei. Voiam ca literatura sa ramana numai a mea. Odata cu trecerea anilor, am ajuns, dimpotriva, sa doresc ca toata lumea sa se bucure de frumusetea literaturii. Cum sa te uiti la o aurora boreala, fara sa-i chemi si pe altii s-o vada?