Tot inainte

„Sunt a patra din cei doisprezece copii ai unei «mame eroine». O vreme am crezut ca toate greutatile prin care-am trecut in copilarie m-au facut mai puternica. Dar azi stiu ca taietura facuta in scoarta copacului tanar nu poate decat sa creasca, oricat ne-am lupta sa schimbam asta. Si creste.“ — IOANA NICOLAIE

Suntem in ultimul deceniu de comunism, cu strangularile si iluziile lui. Continuand saga familiei pe care cititorul o stie deja din Pelinul negru si Cartea Reghinei, Ioana Nicolaie ne spune in acest nou roman povestea Arseniei. Copilul traieste sub o dubla presiune, a discursului oficial absurd si a lumii patriarhale in care s-a nascut, si se lupta sa-si gaseasca un drum in viata. Intamplarile prin care trece, cu aura lor de poezie si fantastic la-nceput, cu greutatile tot mai mari pe masura ce creste, se infasoara pe intrebarea cu raspuns greu de lamurit: ce-o asteapta mai departe, in viata, ce-o sa se faca ea cand va fi mare? Femeie de serviciu la blocurile gri din oras, fotograf, sportiva, gestionara, profesoara?