Cafeneaua micilor miracole

Intr-o zi, Nelly descopera intr-o carte o propozitie enigmatica, si asta o face sa ia o decizie de neimaginat pentru ea pana atunci: pleaca la Venetia, pe urmele cartii. Dar pentru o cititoare pasionata, romantica, timida si obisnuita doar cu rutina ei de parizianca silitoare, calatoriile de acest fel pot avea consecinte nebanuite. In inima orasului afla ca iubirea nu e doar o legenda, iar o micuta cafenea poate ascunde mai multe secrete si miracole decat ar putea banui cineva.
 
Fragment din romanul "Cafeneaua micilor miracole" de Nicolas Barreau

"- Ati putea face reclama pentru Central Park Zoo. Aratati ca un urs Panda, a spus el.
- Si dumneavoastra aratati ca si cum nu mai vedeti nimic!
Isabella Sarti a izbucnit in hohote, apoi a ras si el, de nu se mai opreau. Dintr-odata un val de pofta nebuna de viata i-a cuprins. Cand au incetat sa rada si s-au intors unul spre celalalt in micul pavilion, putin mai tarziu, nu numai rimelul Isabellei Sarti era sters, ci si rujul ei rosu.
De la sarutul surpriza din Central Park, urmat de reactia speriata a Isabellei „Dar... Leandro", cei doi nu au mai putut sta la distanta unul de altul. Astfel ca, zilele din New York nu au fost definite numai de teoriile lui Virilio cu privire la viteza si accident - accidentul se intamplase deja si chiar cu viteza luminii ci, de asemenea, de batai pe ascuns la usile hotelului si de o pasiune care nu era interesata de descoperirea lentorii, ci isi cerea cu nerabdare dreptul. Si in ultima zi a congresului, cand Isabella s-a oprit in extaz in fata picturii lui Pierre-Auguste Cot de la Muzeul Metropolitan - pe care mai tarziu Beauchamps i-a daruit-o in magazinul muzeului si, dupa aceea, ea a agatat-o pe usa biroului ei din Facultatea de Filosofie, acolo unde Nelly, pe buna dreptate, a contemplat-o cu un sentiment mai degraba neplacut amandoi au stiut ca a venit timpul sa planifice viitorul si sa-si oficializeze relatia secreta, pe care au continuat-o, cu discretia necesara, la Paris.
Boala profesorului a venit la momentul potrivit, pentru ca dupa nenumaratele ore petrecute de el si Isabella in dormitorul cu miros de mentol si lamaie, Isabella a luat decizia trista de a se desparti de logodnicul ei („Bietul Leandro!"). Cu toate acestea, nu isi putea ima-gina traiul departe de imensa ei familie
„Nu pot sa raman in Paris, trebuie sa intelegi, iubituler i-a spus ea cu ochi mari imploratori - ochi carora nu li se putea refuza nimic. Familia este familie."