Ce-ar fi sa nu ne mai prefacem (Top 10+)

Traducere de Maria‑Magdalena Anghelescu si Radu Pavel Gheo

Cu un interviu de Wieland Freund
„Daca iti pasa de planeta si de oamenii si animalele care traiesc pe ea, exista doua moduri in care poti judeca problema: sa speri in continuare ca de fapt catastrofa poate fi impiedicata si sa te simti din ce in ce mai frustrat sau mai infuriat de pasivitatea oamenilor; sau sa accepti ca dezastrul e inevitabil si sa incepi sa te gindesti la ce mai poti spera.
Daca speranta voastra pentru viitor depinde de un scenariu nebunesc de optimist, ce-o sa faceti peste zece ani, cind scenariul o sa devina nefunctional chiar si in plan teoretic? O sa renuntati cu totul la planeta? Eu as recomanda, apelind la limbajul analistilor financiari, un portofoliu mai echilibrat de sperante, unele dintre ele pe termen mai lung, iar altele pe termen mai scurt.
Jonathan Franzen (n. 1959) a crescut in Webster Groves, Missouri, o suburbie a orasului St. Louis. A studiat limba si literatura germana la Swarthmore College si pe urma la Freie Universität din Berlin, ca bursier Fulbright. A lucrat in laboratorul de seismologie din cadrul Departamentului de Fizica Pamintului si Stiinte Planetare de la Harvard. Este autorul a cinci romane – Al 27-lea oras (1988; Polirom, 2007), Strong Motion (1992), Corectii (2001; Polirom, 2004, 2011, 2013), distins cu prestigiosul National Book Award si cu James Tait Black Memorial Prize, Libertate (2010; Polirom, 2011) si Puritate (2015). A mai publicat trei volume de eseuri, How to Be Alone (2002), Farther Away (2012), Sfirsitul sfirsitului lumii (2018; Polirom, 2019), si unul de memorii, The Discomfort Zone (2006). Este un colaborator constant al revistei The New Yorker si, din 2012, membru al Academiei Americane de Arte si Litere.