Daca exista sau nu un complex psihologic modelator de mentalitati pe scena mozaicata a Europei Centrale si Rasaritene e o preocupare ce si-a facut loc in filosofia culturii si antropologie, la nivel international, inca de la inceputul secolului trecut. Aceasta teorie a omului medioeuropean este tratata in cartea de fata intr-o maniera surprinzatoare si provocatoare, dincolo de genetica, educatie si circumstanta, cu argumente bazate pe comportamentul istoric: si romanitatea tine de spatialitatea medioeuropeana, natiunile fiind comunitati imaginate, definite mai degraba de coeziune culturala decat de teritoriu. Ovidiu Pecican isi sustine teza intr-o maniera comparativa, prin raportare la celelalte popoare, si prezinta cateva tipologii fundamentale ale modernitatii romanesti perpetuate in literatura celor patru mari clasici si in scrierile lui Cioran si Ionescu.