Nu voi mai vedea lumea niciodata. Memoriile unui scriitor intemnitat

Aceasta bijuterie scoasa din genunile tiraniei este un adevarat credo ce demonstreaza ca in carcera se afla trupul, dar ca adevarata libertate nui poate fi confiscata niciodata unui scriitor: imaginatia si cuvintele au puterea de a darama zidurile cele mai groase.
 
Sper ca oricine stie sa citeasca, indiferent de orientarea sa politica, va pune mana pe aceasta carte in care Ahmet Altan isi infrunta incarcerarea. Regimurile totalitare spera ca, daca intemniteaza scriitorii, ii si amutesc. Vor da intotdeauna gres. Neil Gaiman
Retineti numele lui Ahmet Altan! Adaugatil galeriei marete a celor care au scris din inchisoare dea lungul veacurilor – Boethius, Cervantes, Gramsci, Soyinka, Soljenitin –, lasativa cuprinsi de emotie si de indignare in fata povestii lui. Ariel Dorfman
Cartea lui Ahmet Altan este mesajul din sticla, perla dintro sticla trimisa pe nestiute din marile intunecate ale lui Erdogan. Un testament uluitor, emotionant, cartea lui sta alaturi de acelea foarte rare – scrise de Frankl, Niemoller, Grossman, Levi, Soljenitin – care scot adevaruri din cuptoarele unde ard vieti omenesti. Cititi-o – veti intelege de ce oamenii mai scriu si mai citesc. A. L. Kennedy
O carte de memorii emotionanta, cesi afla contrapartea in placerea pura a scrisului. Ii datoram lui Ahmet Altan enorm pentru forta pe care a gasito de a scrie si asi impartasi povestea cu noi. Jon Mc Gregor
 
Ahmet Altan (1950) este unul dintre cei mai cititi prozatori turci, dar si un jurnalist redutabil. A fost adus in fata instantei de cel putin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode si a stilului sau direct. Este unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut ca ceea ce Imperiul Otoman a facut populatiei armene se califica drept genocid. In 2016, in urma puciului esuat din Turcia, Altan a fost judecat si condamnat pentru ca ar fi transmis „mesaje subliminale" pucistilor in timpul unei emisiuni televizate. A fost condamnat la inchisoare pe viata si de atunci se afla in temnita Silivri, din afara Istanbulului. Intreaga corespondenta ii este monitorizata si cenzurata. De la debutul din 1982, Altan a publicat zece romane si sapte volume de eseuri. Nu voi mai vedea lumea niciodata este a opta lui carte de eseuri si reprezinta o premiera in cariera sa de scriitor, dat fiind ca apare in toata lumea in traducere, fara ca in Turcia sa existe vreo sansa de publicare.