Pana catre sfarsitul anilor '90, memoria si reprezentarea culturala a persoanelor LGBT tineau de o istorie a imposibilului. Aceste persoane nu existau pentru autoritati altfel decat pentru a fi supuse incriminarii legale. Cei mentionati in acest volum sunt martori, actori, naratori ai unor istorii queer care nu sunt considerate inca a fi parte din istoria Romaniei. In fata negarii prin lege a propriei existente, au inventat coduri, ritualuri, limbaje ale supravietuirii intr-o societate ce le era ostila. Au practicat deopotriva tacerea, camuflajul, acomodarea, protestul, vizibilitatea personala si de grup. Ei sunt stramosii unei comunitati ce nu mai poate fi astazi evacuata din spatiul public.