Asa stand lucrurile, ma voi multumi sa spun ca in P. soarele de ora zece este adorabil. Usuca lacrimile de pe obrajii proaspeti ai hortensiilor si trandafirilor, pe cerul tot atat de albastru ca o ceramica olandeza, acoperisurile rosii si argintii se profileaza superb, lamaita, scorusele si sangele-voinicului imbalsameaza gradina scolii, iar pe islazul din apropiere pasc niste vaci formidabile, toate fruntase. Pe umerii lui D.D. Teodorescu poposesc porumbei, fluturi albi flirteaza, dand tarcoale nasului de bronz; in fata frizeriei lui Tarzan, trotuarul abia stropit straluceste, inauntru canarii canta. Despre o asemenea dimineata este vorba si acum. A doua dimineata pe care o petrec in P., dupa o noapte nedormita. N-a plecat bine Gratiela Duma si m-a vizitat Olimpia Dragu, apoi Lia Georgescu. Ma voi ocupa insa mai tarziu de ele. Vreau sa dau o fuga pana la Procuratura, apoi voi trece pe la uzina.