Preda. Adevarul ca o prada

Marin Preda (1922-1980) s-a nascut in comuna Silistea-Gumesti din Teleorman, in familia lui Tudor Calarasu si a Joitei Preda (al carei nume il va purta). A aratat inca de copil dragoste de carte si, dupa multe rugaminti si staruinte, i-a smuls mamei promisiunea ca il va convinge pe tatal sau sa-l dea la ,,scoala de invatatori". In 1937, a parasit satul natal pentru a-si continua studiile la Scoala Normala din Abrud, apoi la cea din Cristur-Odorhei. In urma Dictatului de la Viena, a fost repartizat la o scoala similara din Bucuresti, unde a asistat in ianuarie 1941 la rebeliunea legionara si la reprimarea ei, pe care le va descrie mai tarziu in Delirul si Viata ca o prada. Si-a gasit un post de corector la ziarul Timpul, unde a debutat in 1942 cu schita ,,Parlitu'". A luat parte la cateva sedinte ale cenaclului Sburatorul, unde nuvela sa ,,Calul" a produs o vie impresie. Aceasta avea sa fie inclusa in volumul sau de debut, Intalnirea din pamanturi, aparut in 1948. Primul volum al Morometilor, scris intre 1949 si 1955 si finisat impreuna cu poeta Aurora Cornu (care va fi prima lui sotie), i-a adus consacrarea. In 1968 a devenit vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, iar in 1970 director al Editurii Cartea Romaneasca, pe care o va conduce pana la moarte. In 1975 i-a aparut romanul Delirul, iar in 1977 Viata ca o prada, amplu roman autobiografic. Ultima sa carte, Cel mai iubit dintre pamanteni (1980), a fost perceputa imediat dupa aparitie ca o critica indrazneata la adresa regimului comunist si retrasa din librarii dupa cateva saptamani. Pe 16 mai in acelasi an, Preda a fost gasit fara viata in camera sa din vila de creatie a scriitorilor de la Mogosoaia. Disparitia lui fulgeratoare a iscat multe controverse, una dintre ipotezele intens vehiculate in epoca fiind cea a crimei politice.