Strada Brasoveni. Poker, muraturi si vin

 
Multi dintre cei pomeniti in textele mele au plecat. Au ramas insa si destui cu care, de fiecare data cand ma intalnesc, povestim si retraim acele clipe care ne-au facut fericiti, in vremurile care au fost, cu bune si rele.

Am trait desigur si intamplari mai putin placute. Am intalnit si personaje care nu mi-au fost pe plac. Am avut insa puterea sa uit si sa nu dau importanta niciunui lucru care nu merita vreun locsor in memoria mea. Am constatat ca-mi face bine uitarea lor si am reusit sa raman doar cu ce a fost mai frumos. Cei care aud aceste istorisiri, iar dintre acestia cei mai curiosi sunt nepotii mei, ma intreaba intotdeauna: ,,Chiar asa a fost?" Eu, ca sa nu tulbur nici vraja si nici frumusetea istorisirii, le raspund tuturor cu aceeasi formula din povestile bunicilor mei: ,,Pai... daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti!"

Vasile Muntenita