O raza de speranta in intuneric... Ajutoarele primite din strainatate de cultele religioase din Romania in anii 70-80

 Nasa mea de botez locuia in capitala si, in anii ’80, si-a asumat sarcina de a-l ingriji pe un batran evreu, vecin de bloc, care nu mai avea nici o ruda in tara. Pentru eforturile sale era rasplatita nu doar financiar, ci si cu mici „atentii” din pachetele primite de batran din strainatate: cafea naturala, ness, ciocolata, chiar si cu o cuvertura care a ajuns, intr-un final, pe patul din camera mea. In mod surprinzator, aceasta fusese produsa in Republica Socialista Romania, iar prezenta sa intr-un pachet trimis de cineva din Occident a reprezentat o adevarata provocare mentala pentru membrii familiei mele, care au incercat zile in sir sa gaseasca o explicatie multumitoare. Concluzia la care au ajuns, in cele din urma, a fost aceea ca produsele romanesti exportate erau atat de bune incat strainii se gandisera sa ne ofere si noua sansa de a ne bucura de ele.