Opere IV. Varia. Texte colective. Interviuri • Corespondenta.

Volum ingrijit de Simona Popescu, Sebastian Reichmann si Dan Stanciu
Prefata de Simona Popescu
Si-l «vedem» scriindu-le Lygiei, jumatatea lui, si prietenilor, il «auzim» raspunzind unor intrebari, el insusi fiind propriul sau «intrebator», stind de vorba cu altii sau cu el insusi prin altii, cum spunea uneori. Asadar, texte scrise de Gellu Naum in colaborare cu prietenii sai, adresate lor, interviuri, scrisori, discursuri. Cu o sintagma care-i apartine, tot ce s-a strins aici se adauga la «completarea labirintului».” (Simona Popescu)
„Sa privesc cerul, inacceptabil inca si sarac in fulgere, care acopera sumbra conditie umana? Groapa care separa visul de actiune nu ramine mai putin deschisa si trebuie recunoscut ca putina parte de poezie admisa (cer sa nu fie luat prea cu usurinta acest cuvint) se prabuseste in fata unor calcule a caror simplitate nu e intrecuta decit de ferocitatea lor... Vorbesc despre poet, despre imensa lui responsabilitate in complicatul joc de izbucniri si de sugrumari care nu a inceput si nu se va termina cu el, in masura in care viata lui nu incepe in zori si nu se termina seara; vorbesc despre poet, despre acela care in stralucitorul lui gest oglindeste gestul uman in intreaga lui obiectivitate, despre influenta lui necesara, profunda si vivifianta, depasind cu mult primul pretext ocazional care il face vizibil, afirmind si impunind constiinta necesitatii.” (Gellu Naum)
 
Gellu Naum, unul dintre cei mai importanti poeti romani, se bucura astazi de un mare prestigiu in tara si in strainatate. S-a nascut pe 1 august 1915 la Bucuresti. A studiat filozofia la Bucuresti si la Sorbona, unde incepe un doctorat despre Pierre Abélard. Prin intermediul lui Victor Brauner intra in contact cu André Breton si cu grupul suprarealist francez. In 1941, impreuna cu Gherasim Luca, D. Trost, Paul Paun si Virgil Teodorescu, constituie grupul suprarealist roman, a carui activitate, deosebit de intensa in anii 1945-1947, il va face pe André Breton sa afirme: „Centrul lumii s-a mutat la Bucuresti”. Dupa instalarea regimului comunist, in decembrie 1947, grupul se destrama. Gellu Naum va reveni cu un volum de poezie suprarealista abia dupa 20 de ani. In tot acest timp isi cistiga existenta din traduceri (Diderot, Stendhal, Jules Verne, Kafka, Julien Gracq, René Char, Samuel Beckett etc.). Traieste la Bucuresti si la Comana, unde se retrage, mai ales vara, impreuna cu sotia sa Lygia, cu care se casatorise in 1946 si care va deveni protagonista romanului Zenobia, publicat in 1985. Opera sa este tradusa in intreaga lume. In 2006 apare primul volum, Pohesie, din editia Opere Gellu Naum in limba germana, la Editura Urs Engeler (traducatori si ingrijitori de editie: Oskar Pastior si Ernest Wichner). Se stinge din viata pe 29 septembrie 2001, la Bucuresti.