Pachet Guzel Iahina

Copiii de pe Volga
• Premiul Bolsaia Kniga 2019.
• Marele Premiu Ivo Andric 2019.
 
La trei ani dupa debutul ei fulminant, cu bestsellerul Zuleiha deschide ochii, Guzel Iahina publica in 2018 un nou roman cutremurator, care se bucura deja de faima internationala. Iata cum il descrie autoarea: „Am vrut sa vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga - vibranta, aparte, vie - o lume creata candva de oameni veniti din alta tara si pierduta astazi in negura timpului. Dar este si o poveste despre cum poate o mare dragoste sa nasca spaime in sufletul nostru si totodata sa ne ajute sa le depasim.“
 
Iakob Ivanovici Bach, profesor in satul german Gnadental de pe Volga, duce o viata simpla, anonima. Intr-o zi, este chemat pe celalalt mal al fluviului ce „imparte lumea in doua“ sa-i dea lectii unei tinere fragile si timide, Klara, fiica unui straniu personaj Udo Grimm. Nu e deloc surprinzator ca intre cei doi se infiripa o poveste de iubire. Este insa singurul fapt previzibil din acest roman ametitor, caci in clipa urmatoare istoria da navala, rasturnand reguli si destine, realitatea capata accente supranaturale, adevarul nu mai este acelasi si totul se topeste intr-o grandioasa epopee din ritmul careia nu te mai poti desprinde.

Zuleiha deschide ochii

Marea revelatie a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la aparitie de Ludmila Ulitkaia si Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolsaia Kniga (dublu castigator, Premiul intai si Premiul cititorilor – Locul intai), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) si Kniga Goda. Este in curs de traducere in peste treizeci de limbi.

 
Zuleiha, o tanara gravida dintr-un sat de tatari, e deportata in Siberia dupa uciderea sotului ei de catre un ofiter din Armata Rosie. Face o calatorie lunga si chinuitoare, alaturi de tarani deschiaburiti si intelectuali leningradeni, detinuti de drept comun, musulmani si crestini, credinciosi si atei, rusi, tatari, nemti si ciuvasi, ajungand intr-un loc pustiu, cu o natura neinduratoare. Iar comandantul coloniei de munca infiintate aici este chiar ucigasul sotului ei. Cu o tensiune crescanda, redata magistral de autoare, intre Zuleiha si comandant se infiripa o iubire stranie, retinuta, dar de o intensitate covarsitoare. Personajele se transforma, rolurile se inverseaza, adevarurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei ramane dragostea fata de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea caruia este hotarata sa plateasca orice pret. Un roman impresionant prin amploare, suflu epic, forta de evocare si umanism.
 
Cea mai buna carte pe care am citit-o in ultima vreme. O carte foarte puternica, care aduce un suflu nou in literatura rusa. - Evgheni Vodolazkin

Traducere si note de Luana Schidu
 
Fragment din romanul "Zuleiha deschide ochii" de Guzel Iahina

"— Doamne, ce frig e! Au mierlit-o toti aici, sau ce?
— Incalzeste soba aia! Murim dracului.
Bocanit de cizme cu tinte pe scandurile inghetate. Podeaua scartaie puternic, sfasietor. Geme usita de la soba. Sfaraie un chibrit si miroase acru a sulf. Focul se aprinde trosnind in soba.
— Unde-or fi stapanii?
— Ii gasim, n-avea grija. Deocamdata uita-te pe-aici.
Fitilul lampii clipeste, se aprinde - pe pereti danseaza umbre intunecate – si, iata ca o lumina blanda, calda umple izba. Deasupra Zuleihai se apleaca o fata cu pometii lati, ciupiti de varsat. E presedintele sovietului satesc, Mansurka-Scaiete. Tine lampa cu gaz aproape de fata, si de aceea ciupiturile rotunde par adanci, scobite cu lingura. Se uita preocupat la Zuleiha. Isi muta privirea spre chipul tras al lui Murtaza, cerceteaza surprins pata neagra, inchegata, de pe pieptul lui si fluiera nedumerit.
— Noi, Zuleiha, am venit la barbatul  tau...
Pe buzele lui Mansurka apare un firisor de gheata incretit. Vorbeste ruseste cu accent puternic, dar fluent, corect. Mai bine decat Zuleiha. E bun de gura, si-a dat drumul la limba de cand flecareste cu solda din hoardele rosii.
Ridica-te, avem de vorbit!
Zuleiha nu stie daca e vis sau e aievea. Daca e vis, de ce lumina ii inteapa atat de dureros ochii? Daca-i aievea, de ce sunetele si mirosurile vin de departe, parca de sub podea?
— Zuleiha! Presedintele o scutura apucand-o de umar, mai intai usurel, apoi mai tare. Ridica-te, femeie! striga el cu rautate in tatara.
Corpul ei raspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura haturilor. Isi coboara incet picioarele pe podea si ramane asezata pe lavita.
— Asa, zice satisfacut Mansurka si trece din nou la rusa. Tovarase delegat, e-n regula!
In mijlocul izbei, cu mainile infipte in centura si cizmele departate, sta Ignatov. Fara sa se uite la Zuleiha, scoate dintr-o mapa tare de piele o foaie de hartie mototolita si un creion. Se uita intrigat in jur.
— Dar cum asa? Ce casa-i asta, nici masa, nici lavite... Cum sa scriu procesul-verbal?
Presedintele bate grabit cu palma in capacul cufarului de langa fereastra, cocotat deasupra celorlalte cufere:
— Uitati, aici ar fi un loc.
Ignatov se asaza cum poate pe cufere, kaplaul de in se strange sub trupul lui mare, cade pe jos. Isi incalzeste mainile sufland in ele, uda cu saliva varful creionului si-l infige in hartie.
— N-au deprins inca modul de viata socialist, bolboroseste Mansurka pe un ton de scuza, tinand de cuferele naravase, care se misca in toate partile. Pagani, ce sa le faci! "