Pachet Ismail Kadare

Generalul armatei moarte
 Cel mai cunoscut roman al lui Ismail Kadare, tradus in peste 40 de tari, Generalul armatei moarte este o cutremuratoare poveste atemporala despre vinovatie – personala si colectiva – si destin, definitorie pentru  intreaga opera a scriitorului albanez. 
 
La 20 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, un general italian este trimis in Albania pentru a recupera si repatria ramasitele soldatiilor cazuti in lupta. Ajuns acolo, intalneste un general german sosit intr-o misiune similara. Calatoria, proiectata intr-o atmosfera onirica, in timpul careia incearca sa isi indeplineasca sarcina – o datorie de onoare fata de cei care si-au pierdut viata –, se transforma intr-o explorare de sine si o coborare in infern.

Papusa
Traducere de Marius Dobrescu
 
Papusa este cartea dedicata celei mai apropiate fiinte din viata scriitorului, pe care, in mod paradoxal, Kadare declara ca nu a inteles-o niciodata pe deplin. O calatorie emotionala spre tineretea si copilaria acestei figuri insondabile, de-a lungul careia autorul isi descopera treptat povestea propriei deveniri.
 
Intorcandu-se in realitatea apasatoare a orasului natal, Gjirokastra, scriitorul patrunde in intimitatea relatiilor unei familii albaneze tipice, o lume plina de mister si eresuri medievale. De traditii crude si blandete. De iubire neimpartasita si naivitati revoltatoare. Printre randuri, asa cum ne-a obisnuit, Kadare scrie cronica violenta a intrarii si iesirii Albaniei din comunism. Papusa este, in primul rand, o carte autobiografica, sincera si duioasa, iar personajul in jurul caruia se circumscrie aceasta constructie baroca, fina si lunecoasa ca matasea, nu e altcineva decat Hatidje Dobi, mama scriitorului.

Calaretul cu soim
Traducere de Marius Dobrescu

Volumul de fata se constituie din patru incursiuni exemplare in lumea absurdului totalitar, surprins cu instrumentele precise ale unui mare scriitor.

Calaretul cu soim, tabloul care impodobeste salonul contelui Ciano din casa de vanatoare de la Lezha, in Albania, declanseaza un funest si inexplicabil sir de violente, iar blestemul sau ii loveste intai pe fascistii italieni si apoi pe mai-marii regimului comunist de la Tirana. Cu Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania, in fata oglinzii unei femei, Iarna la cafeneaua Riviera si Zborul cocorului patrundem in intimitatea aparatului represiv albanez care macina, printre monstruoasele sale roti dintate, constiinte si destine. Scrise la persoana intai, aceste ultime trei proze au toate ingredientele fictiunii lui Ismail Kadare: claritate, putere de analiza si un sarcasm inegalabil si amar.

Ilustratia de pe coperta: Hans Holbein cel Tanar, Portret de soimar

Mesagerii ploii
Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. In 2005 i s-a acordat primul International Man Booker Prize.
 
In Albania secolului al XV-lea, razboiul bate la usa. Locuitorii cetatii de scaun si-au ales soarta. Nu au primit pacea otomana, pe care solia sultanului le-o promitea in schimbul abjurarii, iar acum asteapta riposta neintarziata a imperiului. Iar odata cu primavara soseste si imensa armata turca, inaintand lenes si inexorabil spre fortareata. Capitularea, se pare, nu e decat o chestiune de timp. Dar acest timp, infim in durata istoriei, este nesfarsit pentru cei prinsi in inclestarea in care se infrunta doua lumi. Stelele consultate de astrolog raman tacute. Imamii prevestesc victoria, iar poetul orb plange in versuri prapadul. Unde e adevarul? Ce sa scrie cronicarul ostirii? Un lucru e sigur: indiferent de care parte se va inclina balanta in saptamanile, apoi lunile de asediu si de arsita, cadentate de bubuitul innebunitor al tobelor, si eroii, si lasii vor avea aceeasi soarta.
 
Un roman-cronica de un realism perfect si nemilos, tensionat, transformat in mit de bogatia simbolurilor si amintindu-ne astfel de Troia. - Le Monde

Traducere si note de Marius Dobrescu

Palatul Viselor
De multa vreme visam sa-mi construiesc propriul infern. Ma gandeam ca e un proiect nemasurat de ambitios, himeric, din moment ce vine dupa imaginile consacrate de vechii egipteni, Vergiliu, Sfantul Augustin si mai cu seama Dante..., declara intr-un interviu Ismail Kadare. Iar infernul lui se ascunde intre zidurile unui labirintic Palat al Viselor, terifianta institutie unde visele supusilor otomani sunt trecute printre pietrele de moara ale unui mecanism monstruos si cinic.

Palatul Viselor, cea mai teribila si mai nemiloasa caricatura a totalitarismului in descompunere, a aparut intr-o prima varianta (Slujbasul de la Palatul Viselor) la Tirana in 1981 si a fost interzis de regimul comunist al lui Enver Hodja. Kadare isi publica versiunea finala in 1990, la Editura Fayard, la scurt timp dupa emigrarea in Franta. Romanul impleteste intr-o poveste atemporala spaimele mentalitatii primitive cu delirul birocratiei totalitare. Intr-un timp incert (poate inceputul secolului XX), sultanul Imperiului Otoman aflat in disolutie ingradeste libertatea supusilor, controlandu-le visele prin intermediul unei misterioase institutii a puterii – Palatul Viselor. Aici se angajeaza tanarul Mark-Alem, descendentul unei puternice familii cu radacini intr-o Albanie reala si mitica totodata, cel care primeste sarcina kafkiana de a trece prin filtrul interpretarii alegoriile si enigmele onirice ale unei imparatii intregi. Cerc dupa cerc, ca intr-un alt infern dantesc, tanarul ajunge pana in varful ierarhiei puterii de unde supravegheaza mecanismul politiei inconstientului. Insa, inevitabil, fatalismul balcanic il impinge tot mai aproape de prapastia indoielilor: oare un stapan absolut, chinuit de spaima de a nu intra el insusi in hatisul propriei masinarii demonice, nu va sfarsi intr-o buna zi condamnat de un vis anonim la dizgratie si uitare?